Revoluția printului digital bate la ușă

Aventura printului digital pe țesături naturale începe să prindă contur și în România, cu ajutorul Colorberry®. În spatele afacerii stă Ion Consel, director general al Compugrafix, cu o prezență de 15 ani pe piața printului, alături de încă doi parteneri. Nu s-a plecat la drum oricum: timp de patru ani au prospectat piața, au vizitat târguri de țesături, au discutat cu designeri și s-au întâlnit cu posibili viitori parteneri din afară. Totul pare să-i fi dus la același rezultat – potențial de dezvoltare enorm, concurență aproape inexistentă.

 

Și totuși, de ce nu s-a înhămat nimeni până acum la o investiție de amploare în print pe textile naturale? Posibil ca fabricilor să le fi fost teamă de necunoscut, plus că o investiție de aproape un milion de euro doar în utilaje de print nu se justifică în cazul lohniștilor sau celor care lucrează cantități mari pentru export. Avantajele printului digital nu prea mai au nevoie de prezentare - vorbim de definiția înaltă a culorilor pe cantități mici de material. Plus o reducere a costurilor de producție în ce privește consumul de electricitate și de apă, ceea ce face tot lanțul tehnologic mai verde. Acestea fiind spuse, clientul-target al Colorberry® va fi designerul sau micul atelier de modă, care livrează o diversitate de modele și care are nevoie să-și personalizeze colecțiile. Dar și companii mai mari care lucrează CMT și care au păstrat un 10-15% pentru colecții proprii.

Montarea și instalarea echipamentelor a fost finalizată în noiembrie, cu ajutorul Mons Medius, și s-a început deja testarea pe diverse tipuri de țesături. Am discutat cu Ion Consel despre un business la început de drum, dar care – fără nicio îndoială - nu are cum să nu meargă.

De ce ați investit în print digital pe țesături naturale?

Funcționăm de 15 ani în zona de print pentru industria publicității, așadar am considerat că doar cineva cu cunoștințe ca ale noastre - care înțelege ce înseamnă imprimarea și cernelurile - ar fi putut să facă print pe țesături naturale. Principiul este identic, dar diferențele sunt date de tipul cernelurilor – reactive pe bază de apă, plus de modul de pre și post-tratament al materialelor.

Vorbim de un lanț tehnologic mai lung?

De cel mai lung. Practic, printul digital pe textile poate fi de trei feluri: print reactiv pentru materii prime naturale, urmat de nișa printului cu cerneală acidă, care se pretează în special la mătase, fiind vorba de aderența la niște fibre foarte lucioase. Apoi vorbim de printul pe poliester, imprimat direct prin dispersie sau prin transfer de pe hartiespeciala imprimata cu cerneala de sublimare , folosite mai mult la industria de publicitate. În cazul printului pe poliester, procedeele sunt simple și există deja firme care oferă acest serviciu. În plus, tehnologia este mai ieftină, te duce până în câteva zeci de mii de euro. Însă fibrele naturale înseamnă în jur de 80-90% din piața de textile, iar aici potențialul este foarte mare.

Ce investiții presupune imprimarea digitală pe textile naturale?

Ceea ce avem noi este o investiție de talie medie, comparativ cu altele din domeniu. Totuși, am investit în jur de un milion de euro: utilajele ne-au costat cam 700.000 euro, restul fiind investiții legate de mediu, cum ar fi tratamentul apelor uzate.

Și totuși v-ați înhămat la această aventură…

Da, pentru că este o verigă care lipsea din România. Avem confecționeri, care pot produce ceea ce gândesc designerii, dar lipsește imprimarea pe fibre naturale. Chiar acum avem un client care gândește o linie de tricouri cu un concept de yachting. Fără posibilitatea imprimării digitale, el ar fi trebui să se mulțumească cu niște materiale asemănătoare existente pe piață, ori rezultatul nu ar fi același.

Pentru tricouri există deja pe piață imprimante de calibru mic…

Da, dar noi printăm pe materiale în rolă, având avantajul că desenul poate curge frumos pe mânecă, fără constrângeri legate de amplasament. După ce se face tiparul, noi putem să-l și tăiem pe contur, avem utilajele și softurile necesare, iar asta este convenabil pentru seriile mici, mai ales în cazul materialelor care au în compoziție fibre elastice. Așadar, putem să livrăm  piesele gata de cusut și să le încadrăm astfel încăt să se piardă cât mai puțin material. În acest sens lucrăm cu un soft produs de Gemini Cad din Iași. Fiind totuși vorba de o tehnologie nouă pe piața din România, pregătim și un eveniment de lansare Colorberry®.

_ADC7702

De ce a ajuns atât de târziu la noi acest tip de print, din cauza costurilor utilajelor?

Nu este vorba doar de bani, ci și de cunoștințe. Eu, de exemplu, nu aș putea să intru pe partea de croitorie, pentru că nu acela este domeniul meu: sunt inginer electronist specializarea sisteme de calcul și imprimante. Evident că extinderea noastră a venit tot pe partea de print, iar menirea noastră este de a uni cele două zone între care, acum, este o mare ruptură - designul cu producția. În anii din urmă am avut multe discuții cu creativi care-și doreau imprimare pe țesături naturale, dar nu aveau unde să o facă.

Puteți să-mi spuneți ce înseamnă o comandă minimă?

Probabil că peste un anumit timp va fi de o rolă de material, adică 50 de metri. Inițial vom lua și comenzi de 10-20 de metri, pentru că este nevoie de un început pentru toată lumea. Și pentru noi este o experiență să testăm și să înțelegem cum se comportă anumite materiale, dar și să interacționăm cu designerii. Dar pentru a face cu adevărat producție și pentru a se justifica această investiție, comenzile trebuie să ajungă într-o zonă mai înaltă. Nu ne punem problema să ne recuperăm investiția din primul an, dar vrem ca oamenii să știe că acum își pot materializa ideile.

Mulți designeri apelează la importuri din cauza ofertei sărăcăcioase de țesături de pe piață…

Așa este, dar găsesc ceva deja imprimat, care nu mai are legătură cu conceptul lor. Nu-și personalizează colecția, ori aceasta este o componentă esențială în modă. Inditex, de exemplu, a intrat foarte mult pe digital și reușește să creeze serii repetabile. Orice brand, când gândește un produs trebuie să comande sute de metri de țesătură ca să-i iasă un preț bun. Ori cu printul digital elimini acest risc al stocurilor, poți suplimenta cu țesătura pe care o dorești. Nu mai faci 100 de rochii la fel, ci 50 diferite. Materialul nu se supără…

Cine vă ajută la pregătirea materialelor?

Procedeul este mai complicat decât în cazul unui print obișnuit pe poliester, unde ai printat, ai uscat și ai livrat. Aici e vorba de chimie. Sunt substanțe care ajută la creșterea intensității culorii, altele ajută cerneala să pătrundă în profunzime sau dau o definiție frumoasă desenului. Am constatat că nu prea mai avem oameni specializați în acest domeniu, dar ne-am găsit un consultant cu experiență de la Institutul de Textile. Toată zona de industrie primară s-a redus drastic, multe firme au intrat în faliment, iar cei care mai produc țesături au prețuri mari pentru că lucrează volume mici. Asta ne împinge și pe noi să achiziționăm materia primă din import, dar noi oricum ne dorim ca clientul să vină cu materialul său. În acest moment, este foarte importantă relația cu cei care lucrează colecții mici, nu ne dorim să înlocuim aceste utilaje cu altele de capacitate mai mare, ci eventual să completăm cu altele de diferite viteze. Ne propunem ca în momentul în care printul pigmentat va ajunge la performanțe bune, să achiziționăm și o linie dedicată. Sper ca într-un an, doi să ajungă cu tehnologia la maturitate.

Puteți printa și țesături mai groase?

Sigur, chiar dacă e mai complicat, dar se pot face și huse de mobilă. Singura limitare ține de lățime, deoarece printăm la 1,85 m. Dar se pot îmbina inclusiv dacă vorbim de lenjerii de pat sau draperii.

Cât de accesibil este însă printului digital?

Este foarte accesibil, dacă iei în calcul faptul că îți personalizezi țesătura. Noi îl țintim la 2.5-4.5 euro/mp. La acesta se adaugă prețul materialului, pe care preferăm să-l furnizeze clientul. Vom avea totuși un portofoliul de 10-15 materiale pe care le cunoaștem foarte bine, aranjate pe categorii de produse. Important este să fie 95% fibră naturală, pentru ca cerneala să adere foarte bine. Designerii pot veni mai întâi cu 2-3 mp de țesătură pentru a o testa și a vedea cum se comportă.

Cunosc designerii această tehnologie, vor să o folosească?

În ultimii patru ani am discutat cu mulți designeri care își doresc să apeleze la print digital. Iar noi ne dorim să achiziționăm utilaje pentru a printa și pe poliester. Cu ceea ce avem în prezent însă, avem o capacitate de imprimare între 4.000 și 6.000 mp de țesătură pe zi, dacă lucrăm în trei schimburi. Suntem croiți pe producție și vom aborda cu aceeași seriozitate și lucrările micilor designeri, dar și pe cele ale firmelor mari.

V-ați putea lega și de marii producători, astfel încât să nu fie nevoie să-și aducă țesăturile din altă parte…

Sigur, deja am făcut câteva teste, dar în zona de lohn este destul de greu. Însă producătorii sunt interesați ca, pe lângă lohn, să aibă și colecții proprii. Am avut diverse întâlniri cu potențiali parteneri de business din afară și am constatat că mulți sunt foarte interesați să ne plaseze lucrări.

Deci se subcontractactează și în domeniul imprimării digitale?

Eu zic că da. Chiar dacă sunt afaceri dimensionate corect, nu au cum să controleze suprapunerile de lucrări și uneori nu pot face față comenzilor. Viitorul este al printului digital, așa îl vedem noi. Simțim că lucrurile vor merge, necesitate există, dar trebuie să îi înveți pe oameni care sunt avantajele printului digital și să le explici că nu înlocuiește printul clasic, ci ajută la diversificarea și personalizarea colecțiilor.

 

Lasa un mesaj