Datsa Textil - volum de lucru și încasări mai mari


Cu Sara Wechsler, managerul fabricii Datsa Textil din Buzău, m-am intersectat de multe ori în decursul celor șase ani care au trecut de la interviul precedent. Chiar dacă industria textilă oferă extrem de rar oportunitatea unor întâlniri între jucătorii săi, de câte ori s-a ivit câte o ocazie, Sara Wechsler a fost acolo.

Aceasta grație talentului său în comunicare, dar și dorinței de a ajuta oamenii să se cunoască și de a crea sinergii în interiorul acestui organism flămând de resurse și comenzi care este industria textilă.

La interviul precedent îl aveați ca partener pe dl Gotting. Ce s-a întâmplat între timp, ce schimbări s-au produs? Ați reușit să faceți investiții?

Încerc să spun în cuvinte puține, dar pline de esență, cum au decurs evenimentele până în prezent. La sfârșitul anului 2014, familia Gotting a hotărât să-și vândă acțiunile pe care le deținea la Datsa în proporție de 75%. După ce diverse încercări de a vinde altor persoane au eșuat deoarece nu era satisfăcută de sumele oferite și pentru a nu strica un lucru bine făcut, a decis să-mi ofere mie posibilitatea de a deveni noul proprietar. Norocul a fost că în fabrică era totul organizat ca într-o familie, unde se spune mereu adevărul, părinții sunt respectați și în general ascultați, iar tinerii sunt stimulați să spună ce gândesc. Am decis să intru în acest nou joc pe care viața mi-l oferea, deși îmi era îngrozitor de frică. Tinerii care au fost formați de noi de la început sunt astăzi directori, șefi de secție, între timp au terminat Facultatea de textile de la Iași sau au urmat cursurile unui master de specializare în textile.

Cât despre producție, după cum se știe, în primele trei-patru luni ale anului în domeniul nostru există o perioadă de „intersezon” în care nu sunt comenzi la capacitatea de producție, dar datorită informațiilor pe care le obținem prin cluster, am înțeles să ne reinventăm, iar anul acesta este pentru prima dată din 2004, când ne-am înființat, când am înregistrat în primul trimestru rezultate financiare foarte bune. Asta s-a datorat și faptului că în 2016 am făcut un efort financiar mare și am investit în mașini de tricotat de ultimă generație (decizie luată după o lungă așteptare a deschiderii unor apeluri pentru fonduri europene, lucru care nu s-a întâmplat). Concluzia este că noi trebuie să mergem înainte indiferent de condițiile date, nu putem sta pe loc!

Ce clienți aveți în prezent, mai colaborați cu Adesgo?

Clienții noștri sunt de două feluri: tradiționali (Suedia și Franța) și noi (Olanda, Spania și Germania), care ne-au dat posibilitatea să ne reinventăm. Am început colaborarea cu o firmă din Olanda care ne-a solicitat produse pentru copii, sortiment pe care noi nu îl mai realizaserăm, dar am încercat și bine am făcut, întrucât într-un an și jumătate am reușit să dublăm cifra de afaceri realizată cu ei. În plus, olandezul, obișnuit cu reciclarea, ne-a sugerat ca din deșeuri să realizăm jucării, lucru extraordinar, mai ales că producem aceste jucării în colaborare cu firma mai mică tot din Buzău și astfel valorificăm nu numai deșeurile, ci și potențialul de forță de muncă din zonă.

Celălalt „copil” al meu este secția creată împreună cu Adesgo pentru confecționarea lenjeriei de corp, afacere începută acum 12 ani, pe care am dezvoltat-o cât a fost posibil. Din lipsa unui spațiu adecvat, nu am putut să ne dezvoltăm chiar cum ar fi dorit și clientul nostru, dar acum realizez că a fost o decizie bună, întrucât cu creșterile salariale din ultima perioadă este din ce în ce mai greu să ținem piept cheltuielilor și am reușit să rezistăm printr-o mai bună organizare și creștere a productivității, care sunt și ele limitate la un moment dat. Suntem permanent preocupați să angajam personal, să-l învățăm să lucreze acest sortiment, unde dacă ești cu adevărat bun, poți câștiga foarte bine, numai să vrei să muncești.

Încercăm continuu să formăm tineri care vor să vină să lucreze, bineînțeles cu costurile aferente din partea noastră, dar sperăm ca după implementarea legii uceniciei să reușim să fim ajutați într-o anumită măsură cu fonduri de la stat. Mi se pare mult mai eficient să cheltuim banii pe calificarea tinerilor decât să le susținem plata șomajului din care nu ies cu nimic.

Au crescut pretențiile clienților? Dar prețurile plătite pe manoperă?

În privința pretențiilor clienților, acestea sunt mereu în creștere, toată lumea vrea ieftin și bun, iar noi ne-am menținut permanent nivelul calitativ al muncii, acesta fiind atuul nostru cel mai prețios. Se știe că pentru a face export sau a lucra pentru anumiți clienți trebuie să deții anumite certificări fără de care nu intri în această lume. Încercăm să îmbunătățim permanent condițiile de muncă. În ce privește sistemul de plată a salariilor, la noi totul se face conform legii, se acordă toate sporurile cuvenite, se plătesc orele suplimentare, se acordă prime de merit periodic conform unor criterii bine stabilite, iar la secția de lenjerie plata salariilor se face în acord individual, în funcție de realizările fiecăruia. Niciodată nu ni s-a întâmplat să amânăm plata salariilor nici măcar cu o zi.

Nu aș fi vrut să vorbesc despre salariul minim, dar mă întrebați de manoperă. Normal că, la fel ca toți producătorii din țară, am mărit și noi salariul minim și implicit toate salariile procentual. Pentru această acțiune am schimbat algoritmul de calcul al prețurilor și am început negocierile cu toți clienții noștri. Unii ne-au înțeles și au acordat un plus la prețurile care erau deja negociate, alții nu au putut să mai acorde nimic, urmând ca noi să recuperăm diferența din creșterea productivității, atât cât mai este posibil. Diferența dintre noi, producătorii români, și marii retaileri este că la noi profiturile nu sunt spectaculoase, de multe ori sunt luni în care lucrăm asumat în pierdere numai ca să menținem angajații, pentru ca atunci când avem de lucru din plin să recuperăm pierderile, lucru care în alte industrii nu se prea întâmplă.

Nu doresc să fac o prognoză, dar din păcate multe firme cu capacități mai mici probabil își vor închide porțile sau au închis deja și nu avem nicio soluție să-i putem ajuta să se revigoreze, pentru că în această industrie aproximativ 70% din venituri se duc pe salarii, iar cu creșterile permanente de salarii, fără a se fi făcut un studiu de impact, este normal ca aceste firme să se trezească că nu mai au soluții. Este adevărat că industria noastră a găsit mereu soluții de supraviețuire, dar TOTUL ARE O LIMITĂ!

Anul trecut ați obținut venituri în creștere față de 2015 sau 2014. Cum ați reușit, ați avut comenzi mai multe ca volum sau ca valoare?

Într-adevăr, din 2015, de când am preluat toate acțiunile fabricii, am reușit să cresc cifra de afaceri în fiecare an, dar în 2016 am început să culegem roadele aplicării noului management. Am terminat anul cu bine, fără niciun incident referitor la termenele de livrare sau la calitatea produselor noastre, lucru care ne-a bucurat foarte mult și totodată financiar am încheiat anul satisfăcător, ținând cont că am făcut și investiții în utilaje, respectiv mașini de tricotat. Volumul de lucru a crescut, am eliminat perioadele de intersezon în care nu prea aveam de lucru prin încheierea unor contracte avantajoase și pe termen lung pentru anumite sortimente de nișă. A crescut și numărul de clienți ca urmare a târgurilor internaționale la care am participat, numai astfel am reușit să mărim și volumul comenzilor. Calitatea produselor noastre este de la medie în sus și lucrăm comenzi care odată păreau a fi mici (între 200 și 500 de bucăți/model), bineînțeles cu prețul adaptat. Preferăm să mărim numărul clienților decât să lucrăm doar cu unu sau doi cu cantități foarte mari pe model, dar cu prețuri mult sub limita suportabilității.

Sunteți la conducerea clusterului Romanian Textile Concept. Ce performanțe ați obținut aici?

Pe 23 mai 2017, clusterul împlinește șase ani de la înființare, ani în care am încercat să înțelegem unde se află industria textilă românească și să promovăm ce a mai rămas din ea. Nu este puțin lucru să avem azi peste 200.000 de angajați! Abia acum s-a înțeles că trebuie să ne relansăm producția cu ajutorul inovării și cercetării, lucru pe care încercăm să-l susținem prin participarea la cât mai multe proiecte de cercetare științifică a membrilor din cluster, înființarea unor start-up-uri inovatoare prin introducerea în producție a unor noi tehnologii care să le confere produselor realizate o valoare adăugată mai mare și astfel, pas cu pas, se încearcă trecerea de la un sistem de lohn total la o producție autohtonă 100%. Printre realizările clusterului din ultima perioadă, aș putea menționa obținerea etichetei de argint la nivel european, ca recompensă a perseverenței și implicării noastre în managementul clusterului, precum și participarea la organizarea unui mare eveniment de modă, recunoscut de European Fashion Council, prin care dorim să aducem pe podium designeri și firme producătoare, pentru a crea astfel o legătură între aceste categorii și a crește astfel competitivitatea modei românești.

Care sunt provocările principale ale producției de tricotaje de la noi?

Producția de tricotaje nu este la îndemâna oricui. În afara dotării tehnice net mai costisitoare decât la confecții, este nevoie de multă experiență și o implicare a oamenilor, altfel o fabrică de acest gen nu se poate dezvolta. Produsele rezultate sunt clasicele pulovere pentru care există însă o piață limitată, datorată și caracterului sezonier al acestui sortiment. Noi am înțeles că produsele tricotate nu înseamnă numai produse fashion și am încercat să diversificăm sortimentele, să introducem noi tehnologii și servicii inovatoare care să confere o valoare adăugată mai mare și să eliminăm caracterul sezonier al produselor.

Înainte de a face o predicție privind viitorul tricotajelor din România, aș sugera ca fiecare producător să-și schimbe mentalitatea și să-și adapteze producția în funcție de posibilitățile tehnologice, experiența personalului și cerințele pieței, să realizeze produse noi folosind tehnologii inovatoare, contexturi și fire noi, design cât mai atractiv, pentru o ofertă mai vastă.

Cum vedeți evoluția personalului din industrie pe termen lung? Vor mai veni oamenii să lucreze, în condițiile salarizării actuale?

Problema personalului este o mare provocare și această criză se va acutiza din an în an din mai multe motive. Pe de o parte, personalul calificat are o medie de vârstă peste medie și va fi foarte greu dacă nu se iau de acum măsuri de pregătire a celor care îi vor înlocui, întrucât nu mai există școli de meserii, ba mai mult, nici elevii care să le frecventeze. O altă problemă este cea a salarizării. Se știe că în această industrie sunt dintre cele mai mici salarii, motiv pentru care firmele trebuie să ofere produse cu valoare adăugată mai mare, cu o calitate mult peste medie, pentru ca veniturile să fie pe măsură și să poată susține și salarii decente. La nivel de cluster, am discutat soluții posibile pentru a combate criza de personal din industrie și s-a ajuns la concluzia ca fiecare firmă să-și facă o strategie de personal și să creeze pachete de servicii pentru cointeresarea personalului. La o parte dintre membri chiar am reușit să implementăm SA 8000, prin care să se creeze condiții deosebite de lucru pentru personalul angajat.


Lasa un mesaj