Târnava Sighișoara – la vremuri noi, generații noi


Nu este ușor să calci pe urmele Ceciliei Hâncu, personalitate puternică și manager iscusit care a condus mult timp producția cămășilor Târnava de la Sighișoara, dar fiica sa Cristina duce mai departe cu talent moștenirea primită.

De câte ori am căutat-o la telefon, Cristina era în producție, semn că înțelege cât este de important să fii aproape de oameni. La prima vedere, nu-i dai 35 de ani, este fină și delicată, dar cunoaște în amănunt dedesubturile afacerii și-ți vorbește argumentat despre clienți externi, piețe cu potențial de dezvoltare și despre flexibilitatea de a lucra produse noi, doar pentru a nu refuza comenzi.

Deja de câțiva ani la conducerea fabricii, Cristina Hâncu demonstrează deschidere față de noi provocări și dorință pentru a crește și mai mult imaginea Târnava, brand sinonim cu seriozitatea ardelenească.

Brandul de mare tradiție Târnava are la conducere un tânăr manager. Cum se reflectă asta în afacere?

Suntem mai prezenți în social media, participăm la târguri internaționale și prezentări de modă. Anul acesta ne vom muta într-o clădire mai ecologică și mai economică. De asemenea, punem mai mult accent pe design și pe colecții proprii.

Despre ce clădire este vorba?

După ce în 2010 ne-am mutat partea administrativă în clădirea unde aveam producția, acum ne vom muta înapoi în sediul administrativ, deoarece s-a micșorat numărul angajaților. Avem la dispoziție 2.200 de metri pătrați pe care-i renovăm, ne-am ocupat deja de acoperiș și vrem să schimbăm și sistemul de încălzire. Am vândut clădirea mare, deoarece nu mai aveam nevoie de atâta spațiu și sperăm ca în octombrie să ne mutăm. În plus, vom face economie la cheltuielile de întreținere.

Cât ați obținut pentru clădirea mare?

Am obținut în jur de 1,3 milioane de euro, dar banii vor veni în tranșe. Prima tranșă am investit-o în clădire și în achiziția de țesături, iar din următoarea mi-aș dori să reușim să mai înnoim o parte din parcul de mașini. De asemenea, va trebui să păstrăm o parte pentru alte nevoi și pentru vremuri mai grele, care în industria de textile nu știi când vin. De exemplu, dacă nu avem comenzi timp de două săptămâni, măcar putem să achiziționăm țesături și să muncim pentru piața internă.

Ce se va construi în spațiul clădirii mari?

Este vorba despre o asociație nonprofit care va oferi servicii educaționale și de supraveghere a copiilor. Este bine și pentru noi, deoarece dacă ar fi venit o altă fabrică, ne-ar fi făcut concurență și este greu oricum să-ți menții muncitorii…

Câți angajați aveți?

Forța de muncă fluctuează în funcție de anotimp. În general, vara pierdem 15-20 de angajați. În prezent avem 170, la iarnă vom avea probabil 190-200, vom vedea...

Unde vindeți pe piața internă?

Mai avem doar două magazine, la Sighișoara și Brașov, dar vindem și prin intermediul unor distribuitori din țară la Craiova, Timișoara, Cluj-Napoca și alte orașe, plus magazinul online, unde oferim transportul gratuit. Am avut și în București o colaborare cu cineva care dorea să propună doar colecții românești, dar a închis magazinul după trei luni.

Cum se mișcă vânzarea online?

Bine, însă dorim să ne actualizăm site-ul. L-am pornit cam din 2006 și suntem la a treia sa versiune. Sigur că la început lumea era mai reticentă, dar acum vânzarea se mișcă mai bine și nu putem spune că avem retururi semnificative.

De unde vă vine competiția, dinspre producătorii români sau din exterior?

Sigur că există branduri ca Seroussi sau Braiconf, dar competiția ne vine din afară. Toată lumea merge la shopping în malluri la retaileri gen Zara, care oferă garderobă completă.

Sunteți recunoscuți pentru cămăși. Ce alte articole fabricați?

Cămășile reprezintă 30-40% din producția anuală, dar fabricăm și bluze, rochii, fuste, salopete, uniforme pentru industria IT și articole ortopedice. Suntem bucuroși că reușim să trecem relativ ușor de la un produs la altul, și așa să fim cât mai flexibili. Practic, cam 70-80% din ceea ce lucrăm merg pe piața externă. Produsele noastre ajung în toată lumea.

Deci acum acoperiți toată gama de produse, pentru bărbați și damă, confecții ușoare și grele?

Da. Noi lucram și în trecut de la țesături ușoare până la medii, inclusiv cămăși din denim, dar nu mai lucraserăm paltoane sau mantouri. Toate acestea sunt premiere pentru fabrica noastră.

Diferă exportul față de trecut?

Nu, Târnava face export din anii ’60, iar din anii ’80 către Europa de Vest. Suntem nevoiți, deoarece pe piața internă nu vine nimeni să ne comande 20.000 de bucăți lunar, din păcate. Am încercat să lucrăm și produse ortopedice pentru piața noastră, dar nu am găsit deloc interes. Noi facem pentru export, de prin 2000, bandaje speciale pentru pansamentul rănilor, corsete pentru spate sau zona cervicală care nu sunt atât de rigide ca ghipsul. Deci și acum este greu să pătrunzi pe piața internă!

Ce tipuri de cămăși lucrați, de damă sau bărbătești?

Noi le spunem cămăși doar celor pentru bărbați, restul sunt bluze de damă. În proporție de 30-40% de cămăși includem și piața internă și pe cea externă. Am lucrat multe tipuri de cămăși, inclusiv pentru Poliția Română, dar și cămăși din mătase naturală, cașmir, cu gulere de piele sau cu buzunare din plastic, modele deosebite care ne uimesc și pe noi. Dar care ceva mai târziu vor pătrunde pe piața noastră.

Cine sunt clienții externi, pentru ce piețe lucrați?

Lucrăm pentru Italia, Franța, Germania, Anglia, Austria și Slovacia. Clienții principali ar fi MaxMara, Marella, Hauber, Wappen, Paper London, Maxim Simoens, Lord of Fools și Maison Kitsune.

Ce sortimente de cămăși caută românii? Merg pe confort sau pe look?

Cei care au până în 40-45 de ani aleg în general modelele slim, mărimile M și L, iar cei de peste 45 de ani aleg cămăși clasice. La cele clasice vindem în general mărimile XL și XXL. Încercăm să nu exagerăm cu adaosul comercial, mai ales că cine vrea să-și ia cămăși scumpe are de unde. Iar dacă porți cămăși zilnic, nu poți să plătești 300 de lei pe fiecare.

Ați luat în considerare un serviciu made to measure pentru cămăși?

Producem și vindem cămăși made to measure în țară și în străinătate din 2006, sub marcă proprie, dar și pentru alți clienți. Acum dorim să oferim acest serviciu nu doar online în Germania, ci și în România. Sperăm astfel să ajungem și la clienții care nu pot veni la magazinele noastre pentru a-și comanda produse made to measure. Am mai colaborat pe acest segment și cu clienți din Danemarca, Austria și Franța, ba chiar am încercat o colaborare cu cineva din România, dar ne-am oprit la un moment dat.

Ce cămăși se vând cel mai bine?

Să știți că se vând la fel de bine cămășile clasice ca și cele cambrate. Ce am mai observat însă este că la cămășile clasice se vând mai bine cele cu țesături uni sau dungi, pe când la cele slim merg și carouri și printuri. Probabil că bărbații trecuți de 45 de ani nu poartă printuri, chiar dacă sunt în tendințe de câțiva ani buni.

Aveți prezență la târguri internaționale?

Sigur, chiar anul acesta am fost la Premiere Vision cu stand propriu, în ideea de a găsi colaborări pe produs complet. Din păcate, majoritatea se axează în continuare pe CM și CMT, dar poate pe viitor.

De ce nu caută produs complet?

Cred că se dorește vânzarea creațiilor proprii, cu țesături mai exclusive. Mărcile mari vor să aibă designul propriu pe țesătură, iar noi nu cumpărăm cantități atât de mari, ci colecția standard a furnizorului. Or, pentru personalizare vorbim de la 1.000 de metri în sus. În plus, clientul vrea să controleze mai bine prețurile, așa că preferă să ne lase nouă doar manopera.

S-a concretizat ceva în urma târgului? Pe ce tipuri de produse?

Da, chiar am început să lucrăm cu câteva dintre firmele care ne-au vizitat la târg. Pentru Maxim Simoens cămăși și pantaloni pentru bărbați, iar pentru Maison Kitsune și Paper London am lucrat topuri, rochii și câteva salopete. Tot pentru Paper am lucrat și niște pardesie nedublate, din lână, o premieră deoarece nu mai făcuserăm așa ceva. Ei doreau să-și lucreze toată colecția în același loc în România, de aceea am acceptat să facem și acest tip de produs.

Care sunt principalele provocări cu care se confruntă afacerea?

Cred că cea mai mare problemă în România este momentan lipsa forței de muncă. Din păcate, și noi ne confruntăm cu această problemă. De asemenea, cheltuielile foarte mari pe care le avem cu bugetul de stat și utilitățile. Nu suntem ajutați deloc în această industrie și nu suntem considerați atât de importanți precum cei din industria IT, chiar dacă exportul este motorul economiei.

Ce v-ați propus pentru acest an?

Dorim să dezvoltăm site-ul online și să reușim să ne vindem colecția și în străinătate. Important ar fi și să reușim să creștem pe segmentul de full business.

Ce vă pasionează, cum vă găsiți liniștea?

Călătoresc cât de des pot, îmi doresc să vizitez cât mai multe țări și să cunosc cât mai multe culturi. De asemenea, îmi place să îmi petrec clipele libere citind sau în compania persoanelor dragi. Când îmi permite timpul, merg la teatru sau la concerte și festivaluri.

 


Amelia Turp-Balazs

Lasa un mesaj