Pictura pe haine, de la hobby la afacere


Timișoreancă prin naștere, Mirela Gheorghiu s-a căsătorit în Constanța, unde și-a construit o mică afacere cu producție de haine. Totul a plecat de la pasiunea sa pentru pictură, un hobby pe care îl are de copil, dar pe care l-a redescoperit acum câțiva ani, pe când era însărcinată. Își căuta haine de gravidă și pentru că nu găsea nimic care să-i placă, a început să personalizeze câteva tricouri.

Apoi a făcut accesorii, niște plicuri din material textil, iar pentru că lumea îi cerea pictură pe haine, a văzut în asta o bună oportunitate de a împleti pasiunea cu afacerile. „Clienții mă rugau să le pictez ceva pe câte un tricou, așa că în final am cumpărat niște tricouri simple pe care am început să le pictez, după care am trecut la diferite modele de rochii. Am venit cu ele la târg și într-o zi am vândut tot! Din acest motiv m-am gândit că mai bine le produc eu”, spune Mirela. Și-a intitulat brandul „HandMade Factory” și l-a crescut organic, fără mare efort financiar, dar comunicând pe social media și fiind prezentă la toate edițiile târgurilor Tinimtex din Mamaia. În patru-cinci ani a reușit să pornească un atelier propriu în Constanța, unde are și un showroom, iar provocările sale țin mai degrabă de partea creativă decât de cea administrativă. „Încerc să găsesc acel punct care leagă comercialul de creativitate și care face produsul să se vândă”, explică ea.

La cea mai recentă ediție a târgului, înconjurată de standuri pline de chinezisme și marfă din container, hainele Mirelei mi-au atras atenția imediat. A venit cu articole noi, de sezon, cam patru-cinci produse pe model sau pe culoare, dar și cu câteva rămase din sezonul cald. Linia sa este lejeră, iar produsele ușor oversized, pentru femei care vor să se simtă confortabil. Țesăturile sunt aduse din Italia, de la diverse firme de distribuție. „Îmi place să creez haine care să poată fi purtate și cu un adidas sau un pantof lejer, dar și seara la un restaurant sau o terasă, cu o încălțăminte mai elegantă. Sunt haine casual, dar cu funcționalitate multiplă. Nu-mi plac lucrurile foarte încărcate, ci liniile curate.” (M.G.)

Și cu forța de muncă are probleme, deoarece îi este greu să găsească persoane care să știe croitorie. „Vine lume de pe la fabrici, unde se făceau doar câteva operațiuni. La noi problema este că unele lucrătoare la mașină spun că sunt croitorese, în timp ce altele spun că au făcut doar găici sau gulere. Pentru tipare am pe cineva tocmai din Republica Moldova care mă ajută, pentru că din zonă nu am reușit să găsesc după ce prima mea croitoreasă a plecat. De nevoie am început și eu să învăț să fac tipare, plus că sunt pe piață și reviste de specialitate. Or, de la tiparul clasic poți să faci orice variantă, îți trebuie doar puțină viziune, ca să știi să vezi cam cum ar arăta produsul pe client.” (M.G.)

Dacă îi este greu să facă producție? Nu i se pare greu. „Afacerea a crescut din inerție, nu a fost nimic forțat, nu am investit nimic exagerat, doar în creație, oameni, muncă, plus că ne-am permis varianta de a nu face serie”, explică Mirela Gheorghiu.

Chiar dacă a avut o încercare de colaborare cu o făbricuță pentru câteva produse de serie într-un stil mai clasic „pentru publicul larg”, a constatat că tot piesele speciale prind mai bine. Pentru clientele care vor să iasă din uniforma Zara, există alternative. Totul este să fii deschis la altceva.