Să luăm textilele în serios


Bernard Cheere, CEO al Artifex, este un strateg căruia îi place să gândească pe termen lung. Din păcate, ca manager al unui business cu confecții, trebuie să-și refacă planurile permanent. Dar asta nu l-ar deranja atât de mult, cât mai ales lipsa unei viziuni clare, pe termen lung, din partea autorităților pentru care textilele sunt un fel de Cenușăreasa ascunsă în pod, încuiată cu cheia și cu lacătul aruncat.

Tocmai pentru că gândește în viitor, dl. Cheere crede în importanța educației și îmi declară că există intenții ca un grup de companii private să înființeze o școală profesională în zona Focșaniului, unde să se specializeze tinerii care vor înlocui o generație experimentată, pe cale de pensionare… Și pentru că Foșcaniul nu este un oraș turistic, încearcă să-l facă mai atractiv organizând un festival de blues accesibil comunității, primul de acest fel din zonă. Cel din această toamnă, deja la a treia ediție, a avut muzicieni consacrați din întreaga lume și a adus beneficii de imagine unui oraș cunoscut mai degrabă pentru industrie decât pentru cultură.

Sunteți prezent la întrunirile industriei ... Vă faceți timp pentru ele?

Da, ar fi bine să avem o asociație mai puternică, un patronat care să ne reprezinte în mod corespunzător în fața Guvernului României, o organizație mai activă care să lupte pentru o nouă viziune asupra industriei textile și de modă, dar schimbările necesită timp. Suntem un sector important, exportăm foarte mult și avem o adevărată pondere în economia românească - asta vrem să arătăm. În principiu, nu suntem în contradicție cu evoluția salariilor din țară, dar, pe de altă parte, dorim să obținem unele beneficii pentru a susține această evoluție. Cred că există oportunități bune pe termen lung pentru România în domeniul nostru de activitate. Dacă analizăm harta economică a României: 42% din forța de muncă lucrează în agricultură, o activitate care devine tot mai automatizată, iar pe măsură ce oamenii își vor pierde locurile de muncă necalificate s-ar putea face ușor reconversia lor din agricultură în industria ușoară. Nu-i putem aduce în industriile de înaltă tehnologie, dar pentru fabricarea articolelor de îmbrăcăminte ar avea nevoie de câteva luni de instruire. Deci, nu este o conversație dificilă, dar guvernul nu se gândește la realitate, ci vrea să facă un fel de Silicon Valley în României.

Cum ar putea guvernul să încurajeze fabricile de textile, ce fel de stimulente ar trebui să le ofere?

Mai întâi trebuie să reconstruim filierele textile, pentru că la Universitatea Tehnică de Textile din Iași an de an vin tot mai puțini doritori. Mult timp politicienii din toate țările europene au declarat că textilele nu mai sunt viabile în Europa și că această activitate este destinată Asiei și anumitor țări din Africa. Nu este adevărat. Politicile implementate în țările occidentale au defavorizat filierele textile și de modă. Acum s-au relansat, dar este nevoie de timp și suntem în situația în care o generație foarte experimentată este pe punctul de a se pensiona, iar până când alta îi va lua locul și va obține experiența necesară vor mai trece 10-15 ani. Chiar este o problemă.

Vor reveni oamenii în industrie?

Va trebui să-i arătăm populației că există companii foarte bune unde se poate lucra, nu vorbesc numai despre Artifex, ci și de Pandora din Focșani, Tricotton Panciu, Rifil și multe altele din țară, care se utilează cu echipamente de înaltă tehnologie. Industria a evoluat, mașina de cusut este computerizată, are 20 - 30 de cusături și aplicații diferite, deci trebuie să fii instruit să o folosești. Tehnologia este în dezvoltare în industria modei, și mereu se caută persoane calificate.

Poate la Artifex, dar nu toată lumea are tehnologii noi.

Artifex poate fi un etalon al industriei, dar multe companii sunt bine echipate, au investit și se orientează spre tehnologii avansate, în parteneriat cu mari branduri. Trebuie să comunicăm pentru a le arăta oamenilor că producția foloseste echipamente de înaltă tehnologie și condițiile de muncă sunt excelente. Misiunea noastră aici este de a aduce branduri din țările occidentale în România, deoarece forța de muncă poate răspunde rapid provocărilor și cerințelor de calitate ale acestor mărci. Totul se leagă de o viziune și o strategie pe termen lung, dar în acest moment nu este clară evoluția pe termen lung a salariilor în România. Guvernul ia deciziile azi și legea devine aplicabilă după două săptămâni. Vorbim de creșteri de 16%, cu foarte puține consultări cu patronatul. Cea mai recentă creștere a însemnat pentru compania noastră cheltuieli de aproximativ 2,5 milioane de lei pe an. Am avut peste 1.500 de oameni în companie, dar am fost nevoiți să reducem personalul la 1.370 pentru a menține salariile. Desigur, există factori pe care nu-i putem controla, cum ar fi Brexit, devalorizarea monedei și așa mai departe, dar evoluția salariilor sau legislația muncii țin de decizia politică a unei țări. Chiar dacă crește salariul minim, s-ar putea oferi o compensație companiilor, fie contribuții mai mici pentru anumite taxe sau scutiri de impozite timp de un an- doi ani pentru începători sau orice fel de stimulente.

Guvernul exploatează sectorul privat pentru a-și îndeplini promisiunile electorale…

Da, și dacă se continuă astfel, cunosc clienți care își vor închide afacerile din România și vor merge în alte țări, cum ar fi Uzbekistanul, Ucraina sau Turcia, ceea ce ar duce la închideri de fabrici și șomaj.

Lucrurile nu merg prea bine în Turcia ....

Da, există încă semne de întrebare în Turcia, dar vor merge în Egipt sau Tunisia, care sunt la ușa Europei. Pentru anumite nivele de piață, industria se poate adapta la condițiile locale.

Am auzit că Portugalia ar fi interesantă ...

Portugalia este încă pe partea competitivă și mai scumpă decât România, dar clienți precum Massimo Dutti încă lucrează în Portugalia pentru că au o mulțime de magazine acolo, deci au interesul de a menține atât aprovizionarea cât și vânzarea mai aproape. Dar grupuri mari de lux precum LVMH, Hermes sau Gucci au adus în ultimul timp o serie de activități în Franța sau Italia. Desigur, acestea sunt branduri de high market, dar cine ar fi crezut că textilele s-ar putea întoarce în Franța acum 20 de ani, când toată lumea se ducea în China? Sunt mulți parametri care nu sunt sub controlul companiei și depind de politicile țării. Însă piața de masă și chiar cea medie nu-și permit să-și lucreze în Franța, ceea ce ar fi o șansă bună pentru România. Guvernul ar trebui să sprijine mai mult o industrie care se mișcă și încearcă să facă trecerea de la CM/CMT la FOB.

Vorbim despre firme mari, nu?

Da, companiile mici nu au fonduri pentru a cumpăra țesături, dar guvernul ar trebui să le sprijine prin facilitarea accesului la bănci sau împrumuturi mai ușoare, deoarece această tendință este inevitabilă. Retailerii importanți vor păstra logistica, birourile, finanțele și managementul, precum și crearea, dezvoltarea și comercializarea mărfurilor, dar toată producția va fi externalizată unor parteneri care vor putea să furnizeze un produs complet și să facă față unor valori care devin tot importante.

Credeți că o firmă mică ar avea competențele necesare să ajungă la FOB, după ce a fost obișnuită doar să coasă?

Sigur că unii vor dispărea, dar cred că aceasta este o modalitate prin care unele companii să supraviețuiască pe termen lung. Nu avem niciodată toți parametrii sub control: dacă există un război în Coreea de Nord, acest lucru ar putea avea un impact asupra producției mondiale și aprovizionarea ar putea fi transferată în alte locuri din Europa. Când am absolvit școala de business, făceam planuri strategice pe 5-10 ani, acum le facem doar pentru următorii 3 ani și trebuie să le corectăm permanent.

Și în textile este și mai dificil…

Aceasta este și o forță a textilelor: este o industrie extrem de volatilă și poți muta 200 de mașini într-o altă țară, dar avem nevoie de management, de mediul înconjurător. Plus că există acum un decalaj mare pe piață privind standardele de calitate și acorduri de tot felul, inclusiv cele sociale. Marile branduri doresc să se asigure că fabrica parteneră se conformează imaginii lor. Compania noastră oferă condiții bune de muncă, respectă legea și face față multor măsuri de conformitate. Avem 900 de persoane cu salariul minim, dar oferim angajaților un program de asigurări medicale extins către toți membrii familiei, plus tichete de masă de până la 200 de lei pe lună și transport gratuit. Sunt beneficii pe care muncitorii nu le iau în calcul, dar care reprezintă un cost real pentru companie.

Ce ne puteți spune despre Artifex, AKRIS este în continuare clientul principal?

Pe lângă AKRIS, care este proprietarul Artifex, avem și alți clienți precum COS, Massimo Dutti, Maje, Agnes B, Paul Ka, care reprezintă aproximativ 80% din afacere, dar și firme mai mici. Am încetat colaborarea cu trei/patru clienți mici (care aveau comenzi sub 300 de bucăți și pentru care dezvoltam o mulțime de produse), și i-am păstrat doar pe cei cu volume mai mari. Apoi, anul trecut am cumpărat Roșca Tricotaje. De asemenea, în acest an începem renovarea fostului hotelul Fashion Center, care va fi transformat într-o reședință pentru expați și oaspeți.

Ce veți face cu Roșca Tricotaje? Ați cumpărat fabrica pentru afacere sau pentru clădire?

În principal pentru clădire, dar am luat și activitatea. În prezent, este închiriată de o companie românească de tricotaje care și-a creat un punct de lucru în Focșani și lucrează pentru un client german – Klingel. Noi am încercat să preluam din oameni la Artifex, dar sunt departe de standardele noastre de calitate. Cu tot respectul față de muncitori, au fost instruiți să lucreze pentru piața medie, ceea ce este bine pentru clientul pe care îl au, dar când am încercat să lucrăm pentru clienții Artifex, nu au putut ține pasul cu cerințele de calitate pe care le avem.

Nu aveați deja o secție de tricotat la Artifex și una de fabricare a articolelor din piele ?

Da, dar lucrăm doar pe finete 18 pentru Akris în cașmir și fire de mătase, ceea ce merge foarte bine. Încă mai fabricăm genti: pentru Akris livrăm 500 de genți lunar, și pentru Maje. Avem o mulțime de cereri pentru genți de bună calitate, dar lucrăm numai pentru clienții care au și comenzi de îmbrăcăminte la Artifex. Este un departament care merge foarte bine sub conducerea lui Silviu Gavrilă, în timp ce sectia de tricotaje se află sub conducerea unui specialist italian. Ambele departamente au posibilități bune de dezvoltare și avem capacitatea de a aduce și alti clienți.

Dar care ar fi provocările?

Evoluția salariilor și recrutarea de personal calificat. Cred că piața forței de muncă este prea volatilă și se deplasează de la o companie la alta sau în altă industrie. Industria este foarte răspândită, unii sunt membri ai asociațiilor patronale, unii nu sunt sau fac parte din alte asociații. Fiecare lucrează pentru sine, dar asta nu va funcționa pe termen lung. Spun "să ne întâlnim" și să fim mai puternici: în confecții avem 200.000 de muncitori, suntem mari exportatori, investim foarte mulți bani și plătim o mulțime de impozite, aducem venituri statului. Haideți să fim mândri de activitatea noastră.