Problema e în curtea brandurilor


Știm cu toții că România exportă manufactură, nu creație. Așadar, privim lucrurile din perspectiva furnizorului. Dar care este impactul practicilor de achiziție ale buyerilor asupra producătorilor și cum pot fi atinse standardele sociale și de mediu din lanțul de aprovizionare?

Sunt întrebări la care s-au căutat câteva răspunsuri la Copenhagen Fashion Summit, eveniment care a avut loc în această primăvară și care a reunit profesioniști din întregul lanț de aprovizionare a modei.

În prezent, integrarea sustenabilității în ADN-ul companiilor a devenit un imperativ comercial. Dar s-a îmbunătățit viața muncitorilor din industria modei, după 20 de ani de audit social? Se vorbește mult de obiceiurile de achiziție ale brandurilor, dar nu trebuie ignorat și celălalt capăt, care privește capacitatea producătorilor de a face față standardelor. Pentru că producătorii au de-a face cu o dilemă. Pe de-o parte, costurile cresc, mai ales dacă se investește în tehnologii noi și în creșterea salariilor, în condiții mai bune și mai sigure și în protejarea mediului, dar pe de altă parte prețurile sunt împinse în jos. Deci cine va plăti pentru retehnologizarea fabricilor și creșterea salariilor a milioane de persoane care depind de aces sector?

Potrivit unui sondaj realizat de Organizația Internațională a Muncii pe 1.600 de furnizori din peste 80 de state, mai puțin de 20% din clienții acestora s-au arătat disponibili să calculeze costuri ale forței de muncă în timpul negocierilor de preț. Peste 30% din clienți pun presiune asupra prețurilor, vor să le scadă, în timp ce 55% din furnizori oferă prețuri mici doar pentru a avea avantajul competitiv pe piață și pentru garanția unor contracte viitoare. Oricum am privi lucrurile, furnizorii joacă cu cărțile cele mai proaste.

Bill McRaith, chief supply chain officer la PVH, companie care cuprinde în portofoliul său branduri precum CALVIN KLEIN, TOMMY HILFIGER, Van Heusen, IZOD, ARROW, Speedo, Warner's și care a generat venituri de aproape 9 miliarde de dolari anul trecut, recunoaște că de fiecare dată când este vreo problemă în lanțul de aprovizionare, persoana vinovată e chiar el. Bill McRaith și-a petrecut jumătate din carieră ca furnizor, a construit fabrici în China și în alte state din lume și a colaborat cu multe dintre brandurile pentru care lucrează acum. “Într-o zi am devenit chiar eu șeful aprovizionării acestor branduri, dar știam că nu am cum să repar lanțul de aprovizionare, ci persoanele care se ocupă de el”, a declarat el. Bill crede că problemele apar când tindem să ignorăm provocările cu care se confruntă cei din celălalt capăt al lanțului. “Este o falsă ierarhie aceea în care designerul este în top și furnizorul pe scara cea mai joasă, nu așa trebuie lucrat. Acum șase ani când m-am alăturat acestei companii, costul produselor era prea mare, calitatea slabă, livrarea întârziată, iar reacția instantanee era de a da vina pe furnizor! Dar în 96% din cazuri putem să urmărim înapoi procesul și să ne dăm seama că noi eram problema. Cred că trebuie să ne privim în oglindă și ne vom da seama că noi am creat tot acest lanț de aprovizionare, iar dacă vrem să-l schimbăm, trebuie să ne schimbăm noi mai întâi.” El a mai declarat că prețul mediu de manufactură al oricărui produs pe care-l purtăm este de doar 10-15% din totalul celui cu care ajunge la raft.

Catherine Chiu este general manager și corporate quality & sustainability în cadrul Crystal International Group Ltd, companie cu 20 de fabrici producătoare în cinci țări, 70.000 de angajați care livrează peste 350 de milioane de articole confecționate anual. Ea a punctat că există discrepanțe în procesul de achiziție precum modificarea informației, comenzile plasate în ultimul moment, schimbarea datei de livrare a comenzii și multe altele care au efecte asupra eficienței fabricilor și implicit asupra salariilor muncitorilor. “Uneori aceștia muncesc peste program, alteori deloc. Dacă brandurile vor contina să lucreze în acest fel, fie fabricile vor dispărea în curând, fie vor folosi unități sub standard pentru că cei responsabili nu vor avea destui bani ca să mențină standardele de bune practici. Un brand care ține la aceste practici, atunci când oferă un preț trebuie să ia în considerare și supraviețuirea fabricii și profitabilitatea ei, doar atunci am vorbi de un preț corect cu impact și asupra muncitorilor. Un astfel de brand ar accepta anumite cerințe și din partea furnizorului, pentru o situație win-win.“

Christina Hajagos-Clausen, reprezentanta IndustryALL Global Union, asociație care reprezintă interesele a 50 de milioane de muncitori din 140 de țări (minerit, energie, manufactură), consideră că este important ca și muncitorii să aibă o voce la masa negocierilor, pentru că practicile de achiziție au un efect asupra salariilor lor în ultimă instanță. “Am făcut un studiu critic privind practicile de achiziție care au impactul cel mai negativ asupra muncitorilor și condițiilor de muncă. Cum le identifici și cum le schimbi? E vorba de o perspectivă globală care are nevoie de o schimbare sistemică. Sunt multe ineficiențe în sistem.”

Shelly Gottschamer, chief sustainability officer în cadrul Outerknown, brand sustenabil de modă pentru bărbați, crede că printre problemele cauzate de retaileri se numără și planificarea defectuoasă, care nu ia în considerare lead time-ul, mărimea comenzii și capacitatea acesteia. “De exemplu, când furnizorul ți-a spus că durează 45 de zile ca să-ți livreze comanda, dar tu îi spui că-ți trebuie în 30 de zile. De aici munca peste program sau subcontractările ilegale, adică exact lucruri împotriva cărora brandurile ar trebui să lupte. Apoi designerii vin în ultimul moment și spun că vor să adauge un model deosebit de care au nevoie într-o săptămână, iar furnizorul îți dă două săptămâni. Din nou ore suplimentare pentru mostare etc.” (S.G.) Outerknown este partener al Fair Labour Association, organizație care încearcă să implice și producătorul în conversație. “Auzi tot timpul de parteneriate egale, dar înainte de toate trebuie să ne privim pe noi înșine și să realizăm cum influențăm noi lanțul de aprovizionare”, a încheiat ea.

Nu se întâmplă prea des ca retailerii să-și recunoască greșelile de comunicare și planificare, însă fiecare pas contează. Important este să se treacă și la nivelul următor, pentru ca parteneriatul dintre furnizor și retailer să fie mai echilibrat. De câțiva ani problema forței de muncă din România s-a cronicizat. Iar salariile mici sunt o cauză extrem de importantă. Dacă retailerii, fie ei sustenabili sau nu, nu vor fi ceva mai generoși cu fabricile, se vor trezi în curând că nu mai au unde să-și lucreze comenzile.