Revista industriei de textile si confectii din Romania

Autor: Amelia Turp Balazs

Publicat: Vin, 27/01/2012 - 13:07

Guraytex, una dintre cele mai mari capacitati de productie din tara, a fost infiintata in 2001 la Slatina. Hidir Gurgur, fondatorul sau, si-a format cei 25 de ani de experienta pe piata britanica, pentru care lucreaza si in prezent.

Cand ati infiintat fabrica din Slatina?
Inainte de a veni aici am avut un depozit de textile la Londra. In 2000 am venit in Romania si am preluat acest spatiu de productie, pe care l-am renovat pentru a-l transforma intr-o unitate care sa produca in principal pentru piata britanica. Lucram la Slatina toate tipurile de confectii de dama, fuste, sacouri, pantaloni si cam tot ceea ce ne cer clientii. Fabrica pe care am preluat-o era intr-o stare jalnica, dar in cateva luni am reusit sa o renovam si am mutat capacitatea din Anglia aici.

V-a fost usor sa gasiti personal calificat?
Pana prin 2005 a fost relativ usor, acum situatia s-a schimbat. Lumea nu mai vrea sa lucreze in textile, oamenii emigreaza in alte state din Europa sau se indreapta catre alte domenii.

Cati oameni ati avut la inceput si cati aveti acum?
Inainte am avut cam 1.500 de angajati, iar acum avem in jur de 1.000, impartiti in doua capacitati de productie: o parte lucreaza aici, cealalta parte la Corabia.

Reducerea capacitatii a fost cauzata de criza, de lipsa comenzilor?
Nu, pur si simplu n-am mai reusit sa angajez oameni. Comenzi am avut in permanenta, asa ca am fost nevoit sa adopt solutia aducerii de personal calificat din Bangladesh. In prezent lucreaza aici cam 100 de persoane din Bangladesh, carora le asiguram si cazare si masa. Acum sunt in concediu pentru doua luni, dar se vor intoarce dupa sarbatori. Angajatii din Bangladesh au venit la Slatina acum trei ani. A trebuit sa ma adaptez, deoarece n-am gasit personal in zona.

Deci n-ati simtit criza?
N-as putea spune, am 25 de ani de experienta cu piata engleza si n-am avut probleme. Insa problemele au aparut aici, cu lipsa fortei de munca.

Dar am inteles ca a scazut si consumul de moda...
Da, insa retailerii seriosi, cu traditie, cauta sa-si lucreze produsele cu firme in care sa aiba incredere, care sa le livreze la timp produse de calitate. As putea spune chiar ca avem comenzi pe care le-am refuzat deoarece nu le puteam onora.

Lucrati doar pentru piata engleza?
Nu, anul acesta ne-am diversificat putin lista de clienti si am lucrat si pentru piata turca, branduri precum Koton care au magazine si in Romania sau Zara, insa doar comenzi mici. Am preferat sa nu iau comenzi mari de la Zara, deoarece ofera preturi foarte scazute. Uneori s-a intamplat ca nu am avut timp sa le onoram. Este dificil...

Ce este dificil, sa faci productie in general?
Da, sa faci productie in conditiile in care in permanenta ai probleme cu specializarea personalului. Directorii nostri de productie sunt si ei turci, dar avem si 10-20 de ingineri romani. Fabrica noastra insa este mare, lucreaza aici aproape 1.000 de persoane.

Cat de dificil este sa manageriezi o fabrica atat de mare?
Daca ai implementat un sistem bun de management, nu ai probleme. Dar in toti acesti zece ani de cand sunt aici, m-am obisnuit sa rezolv orice probleme. Intr-o fabrica tot timpul apar probleme, cu tesaturile, cu productia, cu muncitorii. Noi lucram manufactura si CMT. De curand am luat o comanda si pentru Nigeria.

Nu este una dintre cele mai sarace tari africane?
Pentru noi este o piata buna, am luat o comanda de 10.000 de bucati, confectii pentru segmentul mediu.

Deci v-ati extins paleta de clienti...
Da, anul acesta am lucrat 100.000 de paltoane si jachete pentru piata turceasca.

Am inteles ca Turcia si-a dezvoltat bine partea de branduri locale, este adevarat?
Pe mine nu ma intereseaza pentru cine lucrez, noi vindem aceste servicii de manufactura. In Turcia am prieteni buni, care imi ofera contracte bune. Anul viitor voi incerca sa fac 300.000 de piese pentru Turcia.

Cu ce clienti colaborati in Anglia?
Am lucrat in principal cu Arcadia Group, Next, New Look, dar si cu companii mai mici. Cel mai important client ramane insa Arcadia, pentru care am lucrat in principal brandul Dorothy Perkins, retailer cu greutate si cu peste 1.000 de magazine.

Le convine sa-si lucreze in Romania, nu vor sa plece in China?
Nu vor pleca. Sigur ca are si China utilitatea si rolul ei, dar acum este mai scump sa produci acolo, odata ce salariile au crescut. Din cate am inteles, inainte erau cam de 100 de dolari, iar acum au crescut la 400. In schimb, multi retaileri s-au reorientat spre productia in Vietnam. Asadar comenzile mari inca se lucreaza acolo, dar pentru cele care trebuie lucrate rapid se vine in Romania. Insa nu pot spune ca mai am comenzile pe care le aveam odata de la Arcadia, de sute de mii de piese, poate si pentru ca s-a schimbat putin politica lor, se incearca un produs pe piata, iar daca merge bine se plaseaza comenzi in Turcia sau Romania. Acum primim comenzi de cateva sute de piese pe model, n-am mai avut de mult o comanda care sa depaseasca 10.000 de piese. Toata lumea este speriata.

Deci trebuie sa fiti foarte flexibili in productie?
Flexibili si rapizi, deoarece o intarziere de 1-2 zile iti aduce penalitati de 5-10%. De aceea in momentul cand iei o comanda trebuie sa fii foarte atent. Sunt timpuri grele pentru piata. Totul este posibil, uneori ajungi chiar sa tai tesatura si primesti un telefon prin care ti se spune “stop”...

Cine plateste pierderile acestea?
Trebuie sa fii foarte ferm, sa le explici clientilor ca unele lucruri nu se pot face.

Ce clienti ati pierdut?
Nu am pierdut clienti, dimpotriva, ne-am extins paleta de clienti. Ni s-a intamplat sa primim o cerere de la Zara, de exemplu, sa le dam un pret si sa ni se spuna ca cerem prea mult. Dupa 2-3 saptamani au apelat iar la noi...

Si platile se fac la timp?
Sigur, dupa doua saptamani.

Asta este foarte bine, nu? Am auzit o multime de povesti despre plati intarziate...
Nu este cazul nostru, altfel cum ne-am plati angajatii? Am auzit si eu despre cazuri in care nu s-au platit comenzile, insa eu sunt selectiv cu clientii, trebuie sa stiu despre cine este vorba, chiar daca sunt din Londra sau din alta parte pentru ca pot aparea tot felul de probleme. Trebuie sa ai un contract bine pus la punct. OK, daca este vorba despre un client mai vechi, atunci accept si plati mai intarziate, dar sa fie vorba de relatii vechi de peste 10 ani, de clienti cu care am lucrat dinainte de a veni in Romania, sa zicem.

Care sunt cele mai mari provocari ale businessului?
In opinia mea, cea mai mare problema este cea cu personalul. Turcia este o alta piata: de exemplu, daca ai de facut o comanda in cateva zile, lumea ramane sa lucreze toata noaptea, pe cand aici nu se inteleg aceste lucruri. Daca s-a terminat programul, se pleaca acasa. Este o alta mentalitate. In plus, noi lucram aici cu femei, iar ele au familie, copii, trebuie sa se ocupe de ei, sa le gateasca, unele locuiesc la tara...

Angajati si persoane din satele din jur?
Sigur, n-avem de ales. Avem aproape 350 de angajati de la tara, care vin de la 20-30 de km. Si aici este o problema, deoarece ii iei pe acesti oameni, ii inveti o meserie, iar dupa sase luni pleaca in alta parte.

Este mai ieftin sa produci aici decat in Turcia?
Da, cred ca este. Dar in Turcia este diferit, pentru ca de doua ori pe zi este pauza pentru ceai, apoi este pauza de masa, daca se sta dupa ora 17, se plateste mai mult, in unele cazuri se asigura si transportul. Eu voi incerca sa deschid o fabrica in Turcia, unde sa lucrez mai mult fashion, produse de calitate mai inalta, pe care aici nu pot sa o obtin.

Este greu sa faceti produse de calitate aici? Cine face controlul calitatii?
Da, aici lucram produse medii, iar controlul il facem si noi, dar si clientii nostri. Daca la 100 de pantaloni se gasesc 20 cu probleme, se refuza comanda, dar daca sunt doar 5-7 piese care nu sunt realizate cum trebuie, comanda trece cu bine.

De ce apar aceste probleme cu calitatea?
Pentru ca oamenilor nu le pasa ce se intampla. Si cum poti sa-i controlezi pe toti cand ai o fabrica asa de mare?! Noi lucram uneori 6.000 de piese/zi. Am oameni care lucreaza aici de 10 ani si fac aceleasi greseli in permanenta. Bine, greseli se vor face intotdeauna, dar ideea este sa tii totul sub control. Trebuie sa fii tot timpul in mijlocul oamenilor, sa te asiguri ca merge treaba bine.

Cum vedeti anul in care tocmai am intrat?
Un an foarte dificil, din semnalele mele. Tocmai de aceea voi lua mai multe comenzi din Turcia. Piata europeana nu o duce foarte bine in acest moment. Anul trecut pe vremea aceasta aveam 300.000 de piese de facut, iar acum avem cam 20.000 articole in lucru. Cu toate acestea sunt sigur ca voi face rost de comenzi chiar daca clientul vrea mereu si mereu mai ieftin.