Revista industriei de textile si confectii din Romania

Autor: Amelia Turp Balazs

Publicat: Vin, 11/02/2011 - 18:13

Daca vrei sa afli ce se mai intampla in universul dedicat habitatului uman, stii ce trebuie sa faci: mergi la Heimtextil.

Am ajuns si noi la cea mai recenta editie a evenimentului desfasurat la Frankfurt sub egida Messe, unul dintre cei mai mari organizatori de targuri din lume. Gasesti aici cam tot ceea ce-ai vrea sa afli despre textilele si decoratiunile pentru interiorul casei, numai energie si conditie fizica sa ai, deoarece targul se intinde pe kilometri intregi, iar tentatiile sunt la tot pasul.

Heimtextil este un oras in oras, tocmai de aceea organizatorii germani, rigurosi cum sunt, au plantat acolo chiar si servicii gen gradinita, lacasuri de rugaciune, frizerie/coafor sau supermarket.
Asadar, inarmati cu multa rabdare si o planificare riguroasa, am pornit prin targ in cautare de noutati, idei si tendinte. Potrivit organizatorilor, peste 73.000 de vizitatori au trecut pragul targului, cam cat populatia unui oras mai maricel. Au fost cu 5% mai multi expozanti si cu 3% mai multi vizitatori decat la editia precedenta, potrivit cifrelor furnizate de Messe Frankfurt. Insa nimeni n-a plecat cu patura sau setul de lenjerii de pat in spate, lumea si-a dat intalnire aici pentru a schimba contacte, a gasi furnizori noi sau a vedea ce mai produce si competitia. Toata suflarea industriei de profil si-a dat intalnire in orasul de pe raul Main, iar printre expozanti s-au numarat si cateva companii romanesti, impartite prin diverse pavilioane, in functie de specificul de activitate al fiecaruia. Chiar daca n-au avut parte de cea mai fericita prezentare de stand, romanii au avut cateva zile interesante, mai mult sau mai putin aglomerate, dupa posibilitati.

Tesaturile populare – mestesuguri pe cale de disparitie
Cristina Niculescu este mester popular, tesator din Stoenesti, judetul Valcea, din apropiere de Horezu. Acum 10 ani a inceput o mica afacere, un atelier de tesut unde totul se lucreaza manual. Acolo face presuri, covoare, fete de masa, cuverturi de pat si cam tot ceea ce-i trebuie unui om in gospodarie. Pana acum patru ani lucrau cu in si canepa, achizitionate de la o filatura de la Falticeni despre care nu mai stiu nimic. „Chiar trebuie sa-i contactam deoarece ni s-au cam terminat stocurile. Ultima data am cumparat de la ei acum doi ani“, spune Cristina Niculescu. In plus, se ocupa cu cresterea viermilor de matase, din firul carora lucreaza si tes borangic.

„Este greu, dar incercam sa rezistam“, spune Cristina Niculescu, care crede ca a ramas singura din tara care mai creste viermi de matase si prelucreaza firul. „Inainte era o ocupatie mai extinsa, existau si filaturi“, adauga ea. Firul se extrage cu greutate si rabdare de furnica, din 20-30 de gogosi puse la un loc, altfel este prea subtire, aproape invizibil si nu se poate lucra cu el.
Cristina Niculescu vinde prin tara, pe la targurile de mestesugari, iar pasul pe care l-a facut prin expunerea la Heimtextil este primul de acest fel. „Ramane de vazut daca vom avea vreun ecou, dar macar capatam si noi experienta“, explica ea. Mestesugul tesutului l-a invatat singura, pentru ca nici n-a mai avut de la cine sa „fure meseria“, iar de vopsit se ocupa tot singura, in mica afacere de familie. Are si doi angajati, dar in principal se bazeaza pe familie. Recunoaste ca ii merge destul de greu, pentru ca vanzarile acestor produse sunt sporadice. „Deja de la jumatatea anului trecut a inceput sa se cunoasca criza, iar vanzarile ne-au scazut mult. Poate ca ar fi trebui ca si noi sa iesim mai demult „in lume“, dar nu s-a putut din motive financiare. Suntem constienti insa ca toate aceste iesiri sunt importante: chiar daca nu prindem niciun fel de comenzi, macar este o experienta“, explica Cristina Niculescu.

Dorotex – producator romano-italian de fire
Roxana Birsan, reprezentant vanzari la Dorotex, ne-a explicat cum sta treaba in fabrica din Dorohoi. Compania cu sediul central in Italia si cu productie in Romania fabrica fire senile de poliester, acrylic, viscoza si bumbac. „Marea parte a productiei se exporta, deoarece in tara nu sunt multe companii care sa utilizeze astfel de fire“, spune Roxana Birsan. Produsele realizate la Dorohoi sunt utile ca materie prima pentru fabricarea de tapiserii, perdele si covoare. Doreotex are 10 ani de activitate si clienti in intreaga lume, din SUA in Europa, iar structura de vanzari se bazeaza pe sistemul de agenti de vanzari. „In ultima vreme ne-au scazut putin vanzarile. Unii dintre clientii nostri au dat faliment odata cu criza, mai ales cei din Statele Unite“, declara reprezentanta companiei. Daca pana acum 2-3 ani se exporta consistent in SUA, unde Dorotex avea multi clienti, acum numarul acestora a scazut sub 10. „Acum cautam sa ne extindem baza de clienti, dar sa-i pastram si sa ne ocupam la fel de serios si de cei pe care ii avem. Suntem mai activi, atat echipa din Romania, cat si din Italia. Va trebui sa muncim mult mai mult daca vrem sa rezistam in continuare“, adauga ea. Compania are in jur de 300 de angajati, iar investitorii italieni nu dau semne ca ar dori sa dea bir cu fugitii din tara noastra. Mai mult, compania a inaintat un dosar pentru obtinerea de fonduri europene in vederea extinderii si modernizarii capacitatilor de productie. Si piata romaneasca ar putea fi interesanta pentru Dorotex, numai ca nu prea au mai ramas tesatorii. In plus, producatorii de mobila prefera sa lucreze cu tesaturi din Turcia sau China, care sunt mult mai ieftine. Roxana Birsan admite ca firma a mai avut clienti si din Romania si ca ar fi mult mai comod sa vanda in tara. „Incepand din acest an avem planuri de dezvoltare care vizeaza si acest obiectiv de extindere a retelei in tara, iar dupa targ le vom pune in aplicare“, incheie ea.

Covorase de expozitie
MHP Import-Export din Cluj-Napoca produce manual covoare. Se colaboreaza cu persoane fizice, tesatori din regiunea Clujului care inca si-au pastrat mestesugul.

Radu Mircea Pop, general manager la MHP, ne-a explicat ca, chiar daca traim vremuri in care covoarele nu se mai poarta la fel ca in trecut, piesele tesute manual, cele de calitate, sunt o investitie si pun in valoare un camin. Pana acum ceva timp s-a colaborat cu fabrica de la Cisnadie, iar incepand din septembrie anul trecut compania a primit de la OSIM atestatul de folosire a marcii „Covor de Cisnadie“. „Incercam sa ne indreptam numai spre covoarele manuale, pentru ca aici poti lucra dupa cum vrea clientul, ma refer la dimensiuni, culori si design“, explica Mircea Pop. Tocmai de aceea se lucreaza cu clientii finali, dar este destul de dificil sa se faca stocuri, asa ca se prefera comenzile punctuale. „Piata romaneasca s-a redus dramatic in momentul aparitiei parchetului laminat si a covoarelor sintetice, aduse in principal din Turcia. Dar, incet-incet, se revine spre produsele clasice, traditionale si de calitate“, puncteaza Mircea Pop. Criza se simte si la MHP, dar directorul general spera ca treptat afacerea isi va reveni. „Este o diferenta destul de mare fata de perioada de dinaintea crizei, ne-au scazut vanzarile cam cu 60%“, adauga el. Manualitatea ofera valoare adaugata unui produs, dar ii creste si pretul. In plus, timpul in care se poate tese un covor manual este mult mai mare (cam un metru si un sfert de covor pe luna). Daca un covor tesut pe razboi mecanic poate costa intre 250 si 400 de lei/mp, la covoarele manuale din lana 100% pretul poate ajunge la 1.500 lei/mp. „Nu avem atata cerere cat putem lucra, dar speram sa se relanseze piata romaneasca de covoare de calitate“, spune directorul general al MHP Cluj-Napoca.

Tesatoriile Reunite – plusuri pentru banchete de tren
Fabrica producatoare de tesaturi din plus Tesatoriile Reunite este una dintre putinele ramase pe piata. Aurel Hofmann, general manager la Tasatoriile Reunite, ne-a marturisit ca activitatea este mult redusa fata de acum cinci ani. Se lucreaza cam la doua treimi din capacitate, in principal tesaturi plusate pentru vagoane de tren. „In plus, incercam sa mergem cu oferte cand apare sau se renoveaza vreun teatru sau vreo casa de cultura“, explica Aurel Hofmann. S-a facut si ceva export, in principal de covorase de baie, dar intotdeauna apare cate o problema, „cum a fost cea cu scumpirea bumbacului, cel mai recent exemplu“. Covorasele de baie se vand in Olanda, Belgia, Italia, iar unele dintre comenzi au fost contractate prin intermediul targurilor specializate. „Targurile ajuta, chiar unele dintre comenzile pe care le-am prins s-au legat la editiile anterioare“, precizeaza Aurel Hofmann. El admite ca nu mai este de mult timp in faza in care sa refuze comenzi, ci ca este nevoit sa gaseasca solutii pentru a lucra orice. S-ar fabrica si tesaturi plane, chiar daca nu exista tehnologie specializata pentru asa ceva si, in consecinta, productivitatea este ceva mai redusa. In prezent la Tesatoriile Reunite mai lucreaza o echipa de 40 de oameni, care include si partea administrativa. „Suntem intr-o continua cautare, o permanenta lupta. Ideal ar fi sa lucram un singur tip de produs, dar comenzile sunt fragmentate acum, iar cu proiectele punctuale este greu sa obtii eficienta“, explica managerul Tesatoriilor Reunite.

Dantelarii de la Satu Mare
Dantex din Satu Mare lucreaza dantela si articole crosetate decorative, in principal din bumbac. Compania are 70 de angajati si vinde pe piata interna in jur de 60%, restul merge la export. „Incepand de anul trecut, piata de export a inceput sa-si revina. Daca acum 1-2 ani piata a fost in declin, in ultimul timp au inceput sa vina si comenzile din export“, explica Roman Terezia, general manager al Dantex.

Clientii afacerii sunt in general comercianti cu spatii de tip mercerie. Dantex vinde in Germania, Franta, Spania, Italia, Suedia, Olanda, Danemarca, SUA si Canada. Compania a trecut printr-o perioada dificila in 2010, cand cu greu a reusit sa se mentina pe linia de plutire. Datoriile la stat s-au acumulat, dar acum se lucreaza la achitarea lor, chiar cu ajutorul unui imprumut bancar consistent. Datoriile au aparut deoarece s-a dorit evitarea restructurarii de personal. Astfel ca s-a preferat neplata taxelor o perioada si lucrul pe stoc, chiar daca este riscant. „Clientilor le trebuie intotdeauna un alt model sau o alta culoare fata de ceea ce avem pe stoc. In tot acest timp materia prima trebuie achitata, iar pretul bumbacului a crescut in permanenta“, declara Roman Terezia. Dat fiind trendul de pe piata internationala, compania satmareana a fost nevoita ca din noiembrie 2010 sa creasca, la randul sau, preturile produselor fabricate.

Cerere de lenjerii de la Pucioasa
Standul Cromadi Pucioasa a fost unul dintre cele mai aglomerate, dintre cele ale expozantilor romani. Cu toate ca a fost la prima prezenta la Heimtextil, Cristian Avanu, directorul companiei, ne-a declarat ca relatiile pe care si le-a stabilit aici au fost promitatoare. „Ramane sa vedem ce se va definitiva dupa targ“, a continuat el. Anul trecut a fost destul de greu pentru Cromadi, cu vanzari in scadere cu 40% comparativ cu 2008. O mare problema cu care s-a confruntat afacerea din Pucioasa a fost cresterea pretului bumbacului la nivel mondial. „Noi am incercat sa tinem preturile in frau pe cat s-a putut, dar din nefericire nu am avut decat alternativa sa le crestem si noi intr-un final cam cu 20%“, puncteaza Cristian Avanu. In prezent se lucreaza cu furnizori de tesaturi din China, Turcia, Pakistan, dar se continua cautarea unor solutii mai bune. Bumbacul este insa regele lenjeriei de pat si al textilelor de casa, asa ca pretul sau il poate influenta si pe cel al produsului final. „Pentru hoteluri se cauta si amestecuri care contin 15% poliester, pentru ca sunt mult mai prezentabile si se intretin mult mai bine“, am aflat de la managerul Cromadi.

Modelele se schimba o data la 4-5 luni, dar sunt pastrate si cele vechi, care s-au vandut mai bine. „Vindem preponderent in tara, dar speram ca situatia sa se schimbe putin, incepand cu acest targ. Am avut cateva discutii chiar pentru confectionarea produsului“, ne-a marturisit Cristian Avanu.

Cate ceva pentru fiecare
Heimtextil 2011 a avut un spectru larg de evenimente, insa aspectul dominant a fost cel al textilelor de casa fabricate prin folosirea unor metode sustenabile. Au impresionat si brandurile de fashion care si-au extins aria de acoperire si pe domeniul textilelor de interior, precum Escada, Joop, Hugo Boss sau Tommy Hilfiger. Escada este la prima tentativa pe terenul produselor pentru casa, iar Hugo Boss Home a expus impreuna cu designerul Olivier Desforges.

Au venit la Frankfurt, pe langa furnizori de fire, fibre, tesaturi si accesorii, si producatori de paturi, pilote, perne, perdele, lenjerii de pat, articole pentru baie si bucatarie, designeri, arhitecti si comercianti. Pentru prima data, organizatorii au publicat ghidul „Green Directory“, dedicat expozantilor ale caror produse se disting prin apartenenta la trendul ecologic. S-au acordat si premii celor mai talentati tineri designeri care au propus modele de tapiserii, dar si premii pentru cele mai inovatoare produse sau pentru cei mai buni dealeri de articole pentru pat.

Karim Rashid, la targ
O surpriza placuta a fost prezenta la targ a lui Karim Rashid, unul dintre cel mai bine cotati designeri ai prezentului. Rashid, pe jumatate englez, jumatate britanic, a venit la targ gratie parteneriatului cu Velux. Designerul va veni cu propuneri de rulouri si jaluzele pentru ferestre, iar daca totul merge bine, adica produsele se vand, parteneriatul se va extinde. Karim Rashid, un designer a carui culoare preferata este rozul, a declarat la Heimtextil ca i-ar placea sa vada mai multa culoare in lume, „pentru ca, va spun sincer, cand calatoresc, marea majoritate din ceea ce vad in jur este gri, plictisitor si, in general, deprimant“. Vorbind despre accesibilitatea unui design de calitate, Rashid crede ca traim vremuri in care tot mai multa lume isi permite sa aiba in casa lucruri frumoase, de calitate, la un pret scazut. „Singurul mod in care designul poate schimba lumea este daca devine mai democratic. Revolutia industriala a facut posibila productia de bunuri la scara larga care au fost apoi accesibile unei audiente ample. Insa prin anii ’70 sau ’80 designul a inceput sa se separe de viata de zi cu zi si a devenit elitist. Toata lumea iubeste obiectele frumoase, contemporane, dar problema este ca putini si le pot permite. Eu cred ca acum suntem martorii unei revolutii, ca putem sa avem in casa si obiecte frumoase, inteligente, fara a fi scumpe. Iar aceasta este „designocratia“. Si mai cred ca in urmatorii 20-30 de ani lumea se va schimba drastic in sensul ca orice obiect frumos va deveni si accesibil.“ (K.R.)

Designerul stabilit la New York cauta sa exploreze nise de piata sau teritorii pe care altii le scapa din vedere. Un exemplu ar fi designul dedicat varstei a treia, o categorie de clienti lasata deoparte. „In SUA sunt in prezent 16 milioane de pensionari, in Europa de Vest cam la fel, dar designerii nu creeaza pentru acest public“, explica Rashid. Tocmai de aceea sfatul lui pentru tinerii designeri a fost de a nu merge in directia in care o ia toata lumea, ci de a folosi designul in zonele unde este nevoie de el, in lumea obiectelor de zi cu zi, destinate sa ne faca existenta mai usoara. „Cred ca aceasta profesie s-a schimbat si a devenit foarte atractiva pentru tineri. Multi dintre ei incearca sa faca, sa zicem, mobila. Daca as fi un designer la inceput de drum, nu as crea mobila. De ce? Pentru ca in fiecare an in Milano vedem 25.000 de piese noi de mobila. Plus ca sunt cam 600 de targuri de mobila in lume, deci aceasta piata este saturata. As merge acolo unde este nevoie de design“, a spus Rashid. „Ca designeri, ar trebui sa ne gandim mai mult la experienta umana si mai putin la stil“, a mai opinat el.