Revista industriei de textile si confectii din Romania

Autor: Amelia Turp Balazs

Publicat: Mar, 22/12/2009 - 14:48

Au aparut in ultima perioada o multime de corturi mari si albe prin oras, pe ai caror pereti exteriori sunt agatate bannere anuntand “vanzari de imbracaminte si incaltaminte la preturi de producator”.

Intr-o saptamana de noiembrie “plina”, in Bucuresti au fost intinse cinci astfel de corturi. De fapt, ele sunt un mijloc prin care organizatorii de astfel de evenimente speculeaza nevoia producatorilor de a scapa de povara stocurilor si interesul micilor importatori de produse cu origine asiatica de a-si erija statutul de producatori locali. Unul dintre aceste targuri “ale saraciei” a fost plasat la intersectia Bulevardului Unirii cu Nerva Traian. In standurile aranjate pe doua randuri paralele, marfa ieftina venita din toata tara, in special piele si blanuri. Printre expozanti, se gasesc cu greu acei cativa producatori carora li se face, de fapt, reclama. In rest, vanzatori de confectii care “nu stiu de unde se importa marfa”, turci cu afaceri prin Braila care nu vorbesc bine limba tarii adoptive si comercianti de margele.

Se inchide fabrica, se vand utilajele
Catalin Teodorescu, administratorul Teocam Braila, se gandeste sa inchida afacerea cu confectii de dama. De-a lungul timpului a lucrat doar lohn pentru branduri englezesti. Nu a vandut pentru piata interna, deoarece a avut “de pierdut multi bani”. Participa deja la a cincea editie a unui astfel de targ pentru a mai reduce din paguba pe care i-a lasat-o afacerea cu confectii si are de vanzare utilaje, masini de croit automate Lectra pentru care a platit peste 150.000 de euro. “Nu stiu cati bani voi reusi sa recuperez. Am cerut doar 45.000 de euro”, spune Catalin Teodorescu.

Comenzile venite din Anglia s-au imputinat incepand din august 2008. “Au mai fost comenzi, dar mici si ieftine, clientii trag de pret in jos”, ne-a declarat proprietarul afacerii. Ca urmare, din cei 400 de angajati cati avea anul trecut, in prezent nu mai are niciunul. “Lucram la altii, subcontractam in alta parte”, explica Teodorescu, adaugand ca din cele aproximativ 56 de fabrici de confectii din Braila, cel putin jumatate “sunt pe moarte”.

Kessler Sportswear spera la consumatori de moda mai educati
{i cei de la Kessler Sportswear au mai participat la astfel de expozitii. “Se simte ca a scazut puterea de cumparare”, spune Fernanda Jurca, general manager al fabricii din Bucuresti. “Cu toate ca noi am venit cu preturile de anul trecut, vanzarile nu sunt extraordinare”, adauga ea. Kessler lucreaza confectii sport “cu tesaturi importate din Italia”, pe care le comercializeaza in lanturile de hipermarket Cora si Auchan, mizand totodata si pe distributia prin mici comercianti din tara, care cumpara marfa de la producatori romani. Fernanda Jurca se plange de faptul ca majoritatea clientilor iau marfa cu plata la vanzare, iar la sfarsitul sezonului o dau inapoi. “Am avut un an foarte greu, cu vanzari slabe. Ca masura de siguranta, am pastrat relatia doar cu clientii cei mai buni platnici, deoarece anul trecut am avut sume mari de recuperat”, precizeaza directorul companiei. Cu toate ca este greu, Fernanda Jurca nu abandoneaza. “Sper sa rezistam, sa vedem ce se intampla la anul”, mai spune ea. Cu 40 de angajati, la Kessler nu s-a facut niciodata lohn. S-au lucrat doar colectii proprii, “modelele noastre”. Intentia a fost aceea de a le oferi romanilor produse de calitate la un pret accesibil. Consumatorul roman nu este insa suficient de bine educat pentru a distinge o tesatura impermeabila de calitate, iar acum pare sa fie momentul chilipirurilor, al hainelor ieftine, cumparate cu convingerea ca vor fi purtate doar un sezon.

Branduri “de targ”
PassioniArt Collection a intrat pe piata de doar doi ani, chiar in perioada de declin a industriei de confectii. Producatorul din Maracineni (Arges) lucreaza “la sigur”, cu doar patru angajate, carora le da de lucru in functie de ceea ce vinde. De-abia anul trecut a strans suficient de multa marfa cat sa-i permita sa participe la targuri. De fapt, PassioniArt Collection nu are distributie, vinde doar in targurile interne si pana acum a reusit sa supravietuiasca in acest fel. Acest “cort” pare sa nu le fi adus noroc, insa de obicei trebuie sa ia o pauza intre targuri, “pentru a completa marimile”, dupa cum marturiseste proprietara afacerii, Paula Simona Ionescu. “Am fost la Timisoara, unde am vandut mult mai bine. De obicei si targurile din Bucuresti merg bine, se pare ca doar acesta a fost mai slab”, adauga ea. Ar vrea sa intre in magazine, dar nu a gasit inca parteneri de afaceri suficient de seriosi, predomina cei carora “le dai marfa si nu mai vezi banii sau ii vezi prea tarziu”.