Revista industriei de textile si confectii din Romania

Autor: Amelia Turp Balazs

Publicat: Vin, 11/02/2011 - 18:03

Pasiunea Sarei Wechsler si sobrietatea suedeza a lui Thomas Gotting sunt atributele principale pe care se sprijina afacerea Datsa Textil. In fabrica din Buzau se lucreaza tricotaje fashion pentru retaileri de top, lenjerie intima Adesgo, iar de curand s-a dat startul unui proiect de concepere si fabricare a uniformelor scolare.

Pe Sara Wechsler nu ai cum sa n-o cunosti daca lucrezi in industrie. Energica si comunicativa, ea initiaza proiecte, mobilizeaza energii si sprijina designul tanar romanesc. Pentru Miracat’s, brandul propriu, care are vanzari foarte bune prin magazinele Cristina Nichita, se respecta aceeasi calitate ca pentru clientii externi. De fapt, acesta este un aspect esential daca vrei sa reusesti in moda. Iar Datsa Textil l-a luat drept motto: „Secretul este sa tratezi piata locala la fel ca pe cea internationala“, spune Sara Wechsler, care are mare incredere in posibilitatile designului tricotajelor. Tocmai de aceea Datsa Textil a sponsorizat colectia unei studente de la UAD din Cluj-Napoca, cu care s-a prezentat anul trecut la targul Fatex de la Paris. „Colectia a atras ca un magnet, iar anul acesta la Fatex voi merge tot cu colectia conceputa de ea“, adauga Sara Wechsler.

Povestea parteneriatului celor doi pleaca din 2004, cand grupul Nilsson Försäljnings AB a ajuns la o rascruce de drumuri: fie inchidea punctul de lucru din Suedia, fie isi muta capacitatea in Europa de Est. Thomas Gotting a contactat toate ambasadele statelor centrale si est-europene din Stockholm, dar singura care „a raspuns cu adevarat a fost cea a Romaniei“. Multe s-au schimbat si la noi din 2004: forta de munca este fluctuanta, salariile se maresc, taxele si impozitele cresc, dar fabrica din Buzau merge inainte cu o productie mai diversificata insa, dupa cum cer vremurile.

Cat de scump va fi sa produci in Romania in 2011?
T.G.: Depinde de modul in care se va comporta guvernul roman, care vor fi politicile salariale adoptate. Inca nu stim ce masuri va lua pentru anul in curs, dar se stie, pe jumatate oficial, pe jumatate zvon, ca se va mari salariul minim pe economie, ceea ce ne va afecta si pe noi. Din aceasta cauza chiar am oprit unul dintre proiectele pe care le incepusem pe partea productiei de lenjerie de corp. Dar asa a fost dintotdeauna, se spune ceva in noiembrie, apoi se schimba lucrurile in decembrie. In acest moment salariul minim este de 600 de lei, dar va creste la 670 sau poate 700, in mod diferit pentru companiile de stat si cele private.

Care sunt punctele forte ale Romaniei in ce priveste productia?
T.G.: Romania are traditie in textile, cel putin pana acum am gasit oameni capabili sa lucreze atat in confectii, cat si la tricotaje. Problema este ceea ce se va intampla de acum incolo, peste 20 de ani, daca nu va mai exista o educatie tehnica in acest domeniu. Cine va prelua meseria? Noi incercam sa specializam la locul de munca, dar sunt si angajati care nu vor sa-si asume anumite responsabilitati. Este dificil sa schimbi mentalitatea oamenilor, dar am observat ca si tinerii, cei care au intre 25 si 35 de ani asteapta uneori sa li se spuna ce sa faca.

S.W.: Insa eu ii incurajez tot timpul sa spuna ce gandesc, pentru ca tinerii sunt cei care vor duce afacerea mai departe. Am angajati care lucreaza de la inceput cu noi si le place aici, pentru ca ii tratam omeneste, ca pe niste colegi. Thomas vine cu bagajul cultural suedez, unde sefia este mai democratica, insa noi suntem de-abia la inceput.

Care sunt caracteristicile afacerii?
S.W.: Afacerea noastra se sprijina in prezent pe doi piloni: unul este linia de lenjerie pe care o lucram pentru compania israeliana care a cumparat Adesgo. Chiar daca managerii fabricii de la Bucuresti s-au schimbat de patru ori, noi ne-am continuat contractul, iar asta spune ceva despre modul in care lucram. Israelienii sunt mai duri in afaceri si trebuie sa te mentii la acelasi nivel cu cel practicat de ei. Afacerile sunt ca o piesa care trebuie regizata profesionist. Iar noi asta facem si tocmai de aceea am incheiat anul cu bine.

T.G.: Problema acestei industrii, nu doar in Romania, este caracterul sau sezonier, se lucreaza in salturi. Iar atunci cand iti merge prost poti pierde bani multi. In plus, ma mai surprinde ceva cand vine vorba de salariile din Romania: n-am mai intalnit nicio alta tara din lume unde se plateste timpul lucrat suplimentar cu 100%. Aceasta este legea.

S.W.: Dar noi platim intotdeauna la timp, n-am intarziat nici macar o zi salariile.

Cum reusiti sa faceti asta? Aveti comenzi in permanenta?
S.W.: Nu, sunt luni cand mergem pe pierdere, dar compensam cu lunile bune. Trebuie sa va spun ca noi lucram deja de trei ani si pentru piata locala. Am colaborat mai intai cu supermarketurile, am avut un mare succes la Cora, unde vindeam sub brandul propriu, Miracat’s. Dar anul trecut, cand au deschis magazinul din Sun Plaza, contractul a fost atat de ciudat intocmit, incat am oprit colaborarea. Apoi am inceput sa vindem produse fashion de calitate prin comercianti, in magazinele Cristina Nichita de exemplu. In plus, am inceput diferite colaborari cu retaileri pentru care vom realiza colectii fie sub brandul nostru, fie sub al lor. Eu cred ca acesta este viitorul dezvoltarii pe piata locala.

Vedeti un potential in piata noastra?
S.W.: Sigur, secretul este sa tratezi piata locala la fel ca pe cea internationala. Sa ii acorzi aceeasi importanta. Iar noi avem linii asemanatoare, de aceeasi calitate.

T.G.: Trebuie totusi sa recunoastem ca aici se vinde si multa marfa proasta, importata din China in special.

Sunt clientii suficient de educati in ale modei ca sa poata face diferenta?
T.G.: Cred ca in final discutia se indreapta catre elementul pret, care este foarte important. De aceea H&M, tot brand suedez, se dezvolta atat de bine pe plan mondial.

Va supravietui curentul fast-fashion date fiind cresterea materiei prime si a manoperei?
T.G.: Cred ca marii retaileri castiga atat de mult, incat nu vor simti, pentru o perioada mai scurta de timp, aceste escaladari de pret la bumbac sau manopera. Nu cred ca-si vor scumpi produsele, deoarece ar fi periculos si ar putea pierde pe termen lung. Dar retailerii value au unele dintre cele mai profitabile afaceri din lume si exercita o presiune mare asupra producatorilor. Noi speram ca vor putea sa plateasca putin mai mult pentru a lucra mai aproape de pietele lor de desfacere. Nu livram mult mai rapid decat chinezii, cam cu 3-4 saptamani mai devreme, dar aceasta inseamna mult in moda.

S.W.: Pentru a ne diversifica activitatea, de curand am initiat un proiect de realizare a uniformelor pentru scolari. Cu ajutorul Danei Savuica am inceput cu Liceul „Jean Monet“, unde studiaza fiica ei. De asemenea, compania noastra a fost mult timp furnizor al politiei suedeze.

Mai lucrati cu ei?
T.G.: Contractele se incheie pe trei ani, dar in curand se va organiza o noua licitatie, la care vom participa si noi.

S.W.: In ceea ce priveste uniformele, avem o comanda si de la scoala Estée Lauder din Bucuresti si vom incerca sa colaboram si cu alte licee precum Sfantul Sava sau I.L. Caragiale.

Cum colaborati in luarea deciziilor?
S.W.: Eu si Thomas suntem norocosi, nu stiu cati parteneri de afaceri ar putea fi la fel ca noi: avem personalitati complementare, ceea ce este bine. Chiar daca avem divergente, totul este ca in familie, iar in final ne iese cu plus. Eu sunt mai iute, Thomas este mai rezervat, dar rezultatele sunt pozitive.

T.G.: Eu refuz sa dau un pret inainte de a avea toate coordonatele. Nu poti sa mergi dupa aceea la client si sa-i spui ca trebuie sa plateaca cu un euro mai mult, deoarece ti-ar rade in fata. Anul trecut am avut o mare problema in sensul acesta, pentru ca au crescut preturile la toate tipurile de materii prime. Bumbacul s-a scumpit cu aproape 100%, pretul acrilicului a crescut de trei ori, asa ca toate au dus la negocieri dure cu clientii. Iar aceasta este „specialitatea“ Sarei.

Ati pierdut vreun client din cauza scumpirii materiilor prime?
T.G.: Nu, si va spun asta cu mandrie. Dar aceste scumpiri ale materiei prime afecteaza pe toata lumea. Niciun furnizor nu mai semneaza contracte pe termen lung, doar pe o saptamana, maxim o luna, dupa care se negociaza din nou.

Veti participa la vreun targ anul acesta?
S.W.: In curand vom merge la Zoom by Fatex in calitate de expozanti. Am inteles ca vin in jur de 12 companii romanesti, care participa cu sprijinul statului. Noi vom fi deja la a treia prezenta si cred ca este o buna oportunitate de a gasi clienti, furnizori, de a primi informatii despre piata. Cel mai important lucru este sa fii profesionist. Daca lumea vede ca esti, vine la tine. Cred ca romanii ar trebui sa invete sa se ajute mai mult, pentru ca astfel toata lumea are de castigat. Tocmai de aceea am sprijinit si crearea unui cluster in regiunea de sud-est, in care Camera de Comert si Industrie din Buzau a fost unul dintre membrii fondatori.