Revista industriei de textile si confectii din Romania

Autor: Amelia Turp Balazs

Publicat: Joi, 09/06/2011 - 14:01

Luna trecuta m-au lovit doua realitati: una crunta, neaoș romaneasca și alta cosmetizata, tipic nemteasca. Jawohl. Chiar daca este greu sa compari Tinimtex Mamaia cu Texprocess Frankfurt, dat fiind ca au profiluri și target-uri diferite, tot targuri raman, așadar luam mere cu mere. Dar sa vorbim de Tinimtex. Nu ma pot abtine sa nu merg la Mamaia in perioada targului, incep sa cred ca dintr-un ușor masochism. Cum aș putea sa pierd „ultimele colectii” de acum cinci sezoane ale unor producatori care mai aplica o broderie in forma de floare pe sacouașul din lana 80% care de fapt este 80% poliester? Cum sa pierd poveștile „de succes” ale unor companii care viseaza sa ajunga sa vanda pe Fifth Avenue, dar iși concediaza toti inginerii și lucreaza cu vreo doi maiștri (ca vreun designer n-au vazut niciodata la fata). Sa-mi fie mie dor de rochiile de ocazie din tafta (cu corset, fara bretele), de aroganta unora care spun ca au brand propriu cand, de fapt, aduc marfa de prin alte tari, mai emergente decat a noastra, taie eticheta și nici macar lucrul acesta nu-l fac ca lumea? Veniti la Tinimtex, aici va veti putea lasa camionul cu marfa in fata vestitului restaurant Scoica, iar in timp ce veti lua masa, hotii din zona va vor lasa fara munca pe trei luni! Cei care lucreaza pentru intern se plang ca vanzarile le merg prost, dar viseaza in continuare la clientul caruia sa-i vanda orice. Or, clientul acela nu mai exista! Apoi, expozantii de la Tinimtex nu sunt interesati sa citeasca, nici n-au nevoie de banalele carti de vizita. Vrei adresa? Rupem imediat o eticheta. Ba era cat pe ce sa-mi dea cineva cu revista-n cap, pe motiv ca nu-l intereseaza. (Nici nu parea genul care sa citeasca altceva decat facturi.) Cum spuneam, de la Tinimtex la Texprocess e cale lunga și „mii de ani i-ar trebui luminii sa ne-ajunga…”.