Revista industriei de textile si confectii din Romania

Autor: Amelia Turp Balazs

Publicat: Mar, 13/09/2011 - 10:14

Pana sa-si deschida propriul birou de stil, Code Noir Style, Ioana Nicolescu a ars niste etape care au ajutat-o sa-si cristalizeze extrem de bine notiunile si realitatile legate de dezvoltarea unui brand. Ceea ce ofera ea acum, adica solutii adaptate fiecaruia, in materie de imagine, produs, strategie globala sau campanie comerciala, poate fi trecut cu vederea doar de labelurile sau afacerile oportuniste, nu si de cei care se vor pe piata pe termen lung.

Ioana nu este un fals profet cu talent oratoric, (de care e plina piata!), ci are in spate experiente fabuloase la Comme des Garçons, Prada sau Dior, care au modelat-o intr-un tehnician al sistemului, adica un om care vrea sa vada rezultate. Mesajul ei e simplu si se adreseaza celor care inteleg ca au nevoie de ajutor: “E timpul sa ne suflecam manecile si sa trecem la treaba”.

Cum a inceput aventura ta in lumea modei de lux?
S-a intamplat pur si simplu. Dupa un job part-time la care am aplicat ca sa-mi fac studiile, am integrat echipa comerciala a Comme des Garcons. Fiind stilista la baza si pasionata de creatorii japonezi, am fost incantata. Ma simteam in elementul meu, dar ma interesa si tot ceea ce un designer nu invata la scoala, partea comerciala din spatele “tarabei”: cum se vinde o colectie, realitatea financiara a prezentarii de moda-argumentul principal de vanzare al unei colectii, implicatiile ei financiare si mediatice esentiale. Eram cea mai tanara din firma si a fost o experienta marcanta. Am invatat de ce functioneaza comercial vorbind o colectie, cum se articuleaza ea cu restul: presa, shootingurile, operatiile comerciale, cadenta lansarilor de produse. Comme des Garçons erau foarte apreciati de conceptul store-ul Colette si era interesant de observat ce produse aleg ei, in ce cantitate si de ce.

Ai bifat o experienta (Prada) care pentru unii ar putea fi considerata apogeul carierei. Ce ai facut acolo si unde se mai poate merge dupa Prada?
Dupa Comme des Garcons am lucrat in zona luxului: Chanel, Chloe, Dior si altele. Celor de la Prada le-a placut ca lucrasem la Comme des Garcons - Miuccia Prada si Rei Kawakubo se respecta si se admira reciproc, au o pasiune comuna pentru arta contemporana. Unele case de moda fac parte din parcurs, cumva stii ca vei ajunge acolo-asa a fost Prada. Mi-au placut intotdeauna codurile casei, felul in care au inovat conceptul unui brand de lux care colaboreaza cu artisti contemporani, grija lor pentru calitate si pentru detalii. La ei am invatat ce inseamna sa fii buyer de colectie-sa gandesti si sa cumperi o colectie dupa specificul unui magazin, in functie de clientela. E ca o partitura muzicala sau o tehnica de desen: odata ce ai integrat-o, o poti interpreta in stilul tau. Inveti sa-ti infrunti frica si sa-ti dai voie sa gresesti. Iar greselile sa nu te impiedice sa o iei de la capat, e vorba de disciplina, esentiala in lux.

Prada nu a fost un apogeu, ci o etapa. Altfel ar fi insemnat ca tot ce am facut dupa este mai putin bine sau mai putin important. Asta ar fi fals. Nu cred in “nu se poate”, am considerat totdeauna ca pentru a crea ai nevoie de o atitudine mentala pozitiva, de o energie interioara. Ne fixam singuri limitele si intr-un mediu care functioneaza puternic la afect, e important sa-ti asculti intuitia ca sa poti ajunge la rezultate.

Dupa Prada am inteles ca pot ajunge acolo unde simt ca trebuie sa ajung. Ca sa dau un exemplu: daca la Prada am lucrat pe colectiile magazinelor din Franta, dupa aceea am fost buyer international pentru 10 tari. Iar acum am firma mea.

Care dintre joburile de pana acum ti-a placut cel mai mult?
Este o intrebare grea, pentru ca fiecare mi-a adus altceva. Am ales si mi-am dorit sa nu fac doar o meserie, sunt pasionata de ceea ce fac si ma implic in tot procesul. Recunosc, sunt o workoholica. Am nevoie sa simt ca si cei cu care lucrez sunt implicati in aceeasi masura, ca suntem o echipa, inspiratia mea vine mare parte de la oamenii cu care colaborez. Functionarea in moda e ca intr-o familie, este nevoie de armonie si comunicare, nu te poti limita la un orar de birou. Mi-au placut joburile care m-au provocat sa ma depasesc profesional. Acolo unde, dupa plecarea mea, au continuat sa foloseasca ce am creat impreuna. La Prada a fost o perioada intensa, te puteai astepta oricand la orice. Am invatat foarte mult. Casa trecea printr-o perioada de restructurare, asa ca am invatat buying pentru pret-a -porter, accesorii si chiar pentru colectia de barbati. Am supervizat un trunk-show, eveniment privat pentru clientele VIP, un obicei american importat care a incantat clientela franceza. Tensiunea era mare, aveam o echipa foarte sudata si lucram cu placere. Managementul de la Paris, american, bazat pe eficienta si transparenta, contrasta cu cel italian de la Milano, mai latin si afectiv. Experienta de la Dior, cu management francez, a fost de asemenea determinanta. Aveam idei preconcepute despre firma si clientela sa, referintele mele in stil erau diferite, venind de la creatori japonezi. Ma inselasem, cu toate ca eram in mediu de ceva vreme. Dior avea o linie superba de accesorii din piele si nu numai. Acolo am cunoscut-o pe Eva Taub, directoarea departamentului marochinarie. Am realizat ca suntem amandoua de origine romana si ne-am inteles bine.

Sunt o multime de meserii ale modei. Ce sanse au tinerii care studiaza moda acum sa faca altceva decat design, in Romania? Catre ce ar putea sa se indrepte?
Suntem intr-o perioada generala de schimbari. La noi, neexistand un sistem functional, sunt multe de structurat si creat. Studentii de la sectia moda (UNAB) cu care am vorbit nu sunt deocamdata constienti de forta pe care o reprezinta. Ei cred ca odata cu diploma devin Dolce & Gabanna. Am fost surprinsa sa vad cat de putin se intereseaza cu adevarat de actualitatea din meserie. Putini sunt pasionati de studiile lor si inca si mai putini realizeaza ca trebuie sa munceasca pentru a ajunge undeva. Cu internetul, documentarea a devenit simpla si rapida, asadar lipsa lor de interes ma uluieste. Un designer este un deschizator de drumuri, e cel care inspira, care propune si indrazneste! Trebuie sa cunoasca un maxim de referinte ca sa aiba de la ce pleca in creatia sa.

Un stilist in acesti ani poate evolua in multe directii: director de imagine la o casa de moda, specializat pe creatie sau strategie, buyer, grafist, sef de produs sau proiect, consilier de imagine sau stil, director merchandising etc.. Multe industrii realizeaza ca acest aspect e parte integranta din procesul comercial. Fara un bagaj consecvent, misiunea este greu de dus la capat, iar tu, ca profesionist, nu ai nicio credibilitate. Sunt de altfel surprinsa de usurinta cu care se foloseste la noi termenul de stilist. Eu am invatat ca stilistul este o persoana care face creatie proprie-ca un bijutier sau un sculptor.

Ce faci acum? Cand ai dat startul Code Noir Style si care sunt potentialii clienti?
Dupa ultimul job in care lucram si in vacanta ca sa respect deadline-urile, am trecut la lansarea firmei proprii: am infiintat Code Noir Style la sfarsitul lui 2010 in Franta si in afara faptului ca este o agentie de consultanta in imagine si stil acolo si aici, este si primul birou de stil din Romania. Este o idee pe care o am de trei ani, insa atunci piata noastra nu era pregatita pentru un astfel de proiect. Cu toate ca la baza facem consultanta specializata in lux, tehnicile si experienta mea de buyer nu se aplica numai societatilor cu ambitii in acest domeniu. Adevaratul lux in sensul strict al cuvantului exista momentan foarte putin. Dar tehnicile de buying si eficacitate nu se aplica numai luxului.

Code Noir Style are doua tipuri de clienti: cei privati (care doresc coaching pe image si stil) si cei corporate (societati care doresc sa evolueze in dezvoltarea lor comerciala). Cu ei stabilim un diagnostic si ne gandim impreuna la un plan special creat si adaptat nevoilor lor. Ei pot fi producatori si firme textile, case de moda, firme de cosmetice, constructori de masini, cabinete de avocatura, creatori si designeri etc.

Din moment ce e vorba despre imagine si stil versus rezultat comercial, cred ca oricine, mai ales in moda, poate fi un potential client.

Cat de receptiva este piata la propunerile tale? Vrem sa invatam sau credem ca le stim pe toate? Ce experiente ai avut pana acum?
Piata este receptiva mai ales la noutatea solutiilor propuse. Clientii inteleg ca pentru a ajunge la un rezultat este nevoie de tehnica si cunostinte profesionale, iar asta nu se improvizeaza. Cred ca si in Romania incepem sa ne dam seama de asta cu toate ca, din fire, noi romanii “le stim pe toate” œ si suntem cam “experti”. Oamenii cu care am intrat in contact pana acum au inteles perfect despre ce e vorba. Cu Dan Piersinaru, colaboram de anul trecut pe proiectele lui de targ (Antor) si avem planuri de extindere pe plan international sau cu Gabriela Dumitran, creatoare de palarii extraordinare, pentru a cita doar doua experiente.

Cum vezi moda romaneasca acum? Este loc de crestere pentru nume locale?
Actualmente in moda romaneasca migreaza mici comete, care se uita cu jind la sistemul de afara, vrand sa-l integreze. Insa nu-si pun intrebarile adevarate. Parca nu ne dam seama ca este vorba de un adevarat proces, care cere timp, anticipare si planificare. Inca se compara intr-un fel subiectiv si superficial sistemul de acolo cu cel de la noi. Cand vrei sa scrii, inveti intai alfabetul-la ora actuala putini sunt cei care ar rezista comparatiei cu sistemul de afara. Dupa ce se lovesc de adevaratele exigente, o iau personal si nu reusesc sa priveasca lucrurile prin prisma profesionalului. E pacat, avem oameni talentati care pot ajunge departe daca lucreaza si se structureaza cum trebuie.

Trebuie sa intelegem ca o firma locala care nu investeste in strategia de produs, imagine si identitate nu poate supravietui in contextul actual al invaziei masive a marcilor internationale. Rezulta pentru firmele noastre o lipsa de identitate apasatoare.

Cum ai putea ajuta brandurile romanesti sa creasca mai frumos?
Intrebarea este daca ele vor sa fie ajutate. Multe branduri au un potential important, insa nu si-au structurat un demers comercial de baza. Avand poate norocul sa le mearga bine la inceput, considera ca e inutil sa-si mai bata capul. Ce pot propune eu este gasirea unor solutii originale adaptate fiecaruia, pe imagine, produs, strategie globala sau campanie comerciala. Paleta este larga si la o prima vedere brandurile noastre nu au curajul sa-si caute o identitate proprie. Exista o contradictie intre un manifest complex de inferioritate ca suntem romani si afirmarea ostentativa ca “noi stim mai bine“. Ambele actioneaza ca niste frane in evolutie si dezvoltare. Putem merge inainte, putem sa ne afirmam pentru ca avem valori si coduri pe care le putem arata lumii si impune. Cinematografia romana din ultimii ani a demonstrat-o in mod evident si sunt sigura ca si moda poate face la fel.

Code Noir Style poate ajuta atat brandurile, cat si pe cei care lucreaza cu ele sa vada clar procesele care trebuie puse in miscare. E timpul sa ne suflecam manecile si sa trecem la treaba.