Revista industriei de textile si confectii din Romania

Autor: Amelia Turp Balazs

Publicat: Vin, 27/01/2012 - 12:38

Kostas Prod este un business flexibil, ai carui manageri au inteles ca numai facandu-i pe plac mofturoasei piete a modei pot merge mai departe. Compania, infiintata in 1994 la Piatra-Neamt, a lucrat si inca mai lucreaza lohn, dar valoarea sa adaugata vine, cum altfel, dintr-un brand propriu, numit frumos: Vera Amarini.

Este vorba despre o afacere de familie, asa ca de comunicare, marketing, design (si multe altele) se ocupa generatia tanara. Irina Amarinei vorbeste insa ca cineva care cunoaste businessul in detaliu, este 100% implicata, dedicata si isi asuma cu seriozitate rolul de a duce mai departe afacerea inceputa de parintii sai, careia insa ii imprima tusa sa de prospetime.

Cand ati ajuns la concluzia ca nu mai merita sa faceti lohn? Cum a fost tranzitia spre brand propriu?
Problemele au inceput in jurul anului 2005, cand o serie de factori au dus la prabusirea lohn-ului in Romania. Desi au fost pasi timizi de patrundere pe piata si inainte, in 2005 managementul firmei a decis ca singura metoda pentru redresare ar fi patrunderea pe piata cu un brand propriu, pentru a acoperi perioadele in care contractele de lohn erau putine si neavantajoase. Trecerea a fost dificila, a implicat investitii in tehnologie si know-how, noi departamente si specialisti. Chiar daca la momentul respectiv piata absorbea aproape orice, putem spune ca am avut curaj, pentru ca exista o concurenta din ce in ce mai mare in domeniu. Nu am renuntat la lohn nici acum, insa procentele variaza in functie de factorii mai mult sau mai putin favorabili din industrie.

Ce produse lucrati?
Primele colectii lansate au fost casual, insa feedbackul nu a fost cel asteptat. Romanii inca erau reticenti la liniile moderne, aerisite. Astfel am mers pe principiul ca daca nu vom avea grija de clientii nostri, o va face concurenta, iar in urma unor studii de piata am hotarat sa ne largim gama de produse, orientandu-ne spre cerere: produse destinate segmentului business. In prezent oferim o gama completa de imbracaminte de dama, cu trei colectii mari pe an si colectii flash pe care le lansam in perioade favorabile sau cu ocazia sarbatorilor.

Aveti o echipa bine sudata, cine se ocupa de design? Cum faceti sa va diferentiati fata de oferta de pe piata?
Avem o echipa de oameni talentati, alaturi de care lucrez deja de cativa ani in cadrul departamentului de design pe care il conduc. Odata cu deschiderea unui nou sediu in Bucuresti, ne propunem sa colaboram si cu tineri designeri cu perspective. Inca de la inceput am pus accent pe calitatea materiilor prime, croiala si nu in ultimul rand tendintele internationale. Consideram ca in primul rand, ca producatori, trebuie sa educam consumatorii, iar in ultimii ani in Romania s-au produs pasi mari in aceasta directie. Suntem interesati de continuitate si muncim din greu pentru a nu deveni „aroma momentului”.

Care credeti ca este soarta lohnului in Romania? Este mai dificil sa faci lohn sau brand propriu?
Lohn-ul nu ar fi atat de dezavantajos daca relatiile dintre clientii externi si producatori ar fi directe, iar comisioanele intermediarilor ar intra in buzunarele producatorilor. Pentru aceasta ar fi necesara organizarea unui targ specializat pentru lohn, in cadrul caruia sa se creeze contacte intre partile direct interesate. Exista inca multe fabrici si ateliere care se sustin din lohn. Mai mult chiar, este din nou o perioada favorabila datorita evolutiei cursului valutar. Revenirea clientilor pe piata din Europa de Est determinata de factori precum scumpirea transportului spre Asia, calitatea scazuta a productiei, ne ajuta sa fim mai selectivi in baza unor oferte mult mai diversificate. Lohn vs. Brand propriu? Noi am ales varianta de mijloc si continuam pe ambele laturi pana vom reusi sa ne sustinem intru totul din brandul nostru. Exista in decursul unui an perioade in care productia pentru piata interna nu s-ar justifica, perioade de reduceri, cand preferam lohnul, care ne asigura un venit constant si evitarea crearii de stocuri. Insa brandul propriu implica mult mai multa munca, investitii in tehnologie si in know-how, participari la targuri si, nu in ultimul rand, lupta pentru impunerea pe piata.

Care sunt principalele provocari ale businessului?
Furnizorii de materii prime din piata sunt putini si asta duce uneori la saturarea pietei cu anumite articole. Solutia este participarea la targuri internationale de furnizori. O problema majora este cea legata de personal, care in multe fabrici romanesti este imbatranit, iar principala cauza este nivelul scazut al salariilor din industrie. Sistemul de educatie si formare profesionala ar trebui adaptat la cerintele mediului de afaceri. Sunt deficitare specializarile de maistri, tehnicieni, operatori la masini speciale. O alta problema este cea legata de promovarea la nivel national. Nu avem inca o expozitie de profil, adresata producatorilor si clientilor din piata.

Cat de dificila este experienta de comerciant? Puteti sa ne-o descrieti?
Piata confectiilor textile din Romania este inca extrem de inconstanta, in anumite zone chiar pestrita. Inca mai avem de lucru la capitolul informare, bun-gust sau tendinte. Si nu vorbim aici de Bucuresti sau alte cateva orase mari, ci de intreaga piata. Este dificil sa iti vinzi colectiile atat timp cat in putine orase din Romania exista magazine care sa aiba un anumit standard, in care produsele sa fie prezentate corespunzator imaginii firmei, iar extinderea printr-o retea de magazine proprii este mai mult decat riscanta in aceasta perioada.

Le-ati recomanda si altor producatori din zona lohnului sa-si incerce norocul cu brand propriu?
In niciun caz, in conditiile economice actuale orice decizie de lansare de brand sau patrundere pe noi piete ar trebui sa se bazeze pe documentari amanuntite si pe un management foarte bine pus la punct. Intotdeauna am sustinut ca exista loc pe piata pentru fiecare, insa trebuie sa stim ce producem, carui segment ne adresam si pentru rezultate optime promovarea sa vina ca atare.

Cum v-au mers vanzarile in acest an? Puteti sa va faceti un plan de afaceri sau mergeti la risc?
Singurul efect pozitiv al crizei este cel legat de trierea concurentei. Firmele mari, cu experienta au ramas inca in picioare. In ceea ce priveste vanzarile, putem spune ca ne mentinem, am renuntat la anumite colaborari cu un grad ridicat de risc, dar am facut si contacte noi. Mai mult, incepand cu noiembrie 2011, ne-am extins deschizand „Vera Amarini Atelier” in Bucuresti, astfel ca avem doua spatii proprii in prezent. Este absolut necesar sa existe un plan de afaceri pentru a trasa directiile de lucru, chiar daca estimarile facute initial nu corespund pana la final. Cursul leu-euro, influentat de jocurile speculative, conduce la pierderi pentru exportatori si la dificultatea programarii si calcularii costurilor de productie. Totodata, lipsa unor contracte serioase intre producatori si comercianti face ca programarea productiei sa aiba un grad ridicat de risc.

Ce le pregatiti clientelor pentru sezonul urmator? Cum a raspuns piata la campania actuala?
In sezonul urmator ne vom incanta clientele cu o colectie diafana, in culori pastel si texturi naturale. Incercam sa fim deschisi si sa ne lasam inspirati de toate lucrurile frumoase ce ne inconjoara. Ultima colectie a fost un succes, iar odata cu lansarea ei ne-am axat mai mult si pe dezvoltarea comunitatii online de cliente, prin lansarea unui Online Store (www.veraamarini.com) si crearea paginii oficiale pe diferite site-uri de socializare. Efectele au fost pozitive, intrucat astfel am reusit sa acoperim si zonele din piata unde eram deficitari ca desfacere.