Revista industriei de textile si confectii din Romania

Autor: Amelia Turp Balazs

Publicat: Mie, 13/04/2011 - 14:04

Bernard Cheere, CEO al Artifex, si-a consolidat in cateva decenii o cariera solida in businessul de moda.

Scolit in finante si strategii internationale, traseul sau profesional a strabatut Franta (DMC Group), apoi Anglia, Germania, Italia si Austria. In Mauritius a pus bazele unei fabrici de confectionat camasi. Acum conduce Artifex, un varf de lance al productiei romanesti, pe care-l pregateste pentru un maine „couture“.

Cand ati inceput sa lucrati la Artifex?
Am luat in primire pozitia de CEO in ianuarie 2010. Initial, Artifex era un joint-venture in care fondatorii Sorste, Sorina Placinta si Stefan Sobota pe de o parte si elvetienii de la Akris, pe de alta, aveau participatii egale. In momentul in care Akris a preluat controlul integral al Artifex, presedintele grupului, Peter Cremler, a cautat pe cineva care sa administreze afacerea. Akris este un brand elvetian cunoscut pe plan global, de calitate foarte ridicata. In prezent afacerea Akris reprezinta cam 40% din activitatea globala, care implica doua linii, Akris si Punto, restul productiei fiind dedicata altor branduri.

„Avem traditie, avem valoare.“ Totusi, multi retaileri se simt mai in siguranta cand isi trimit tehnicienii aici. Ce parere aveti?
Industria productiei de moda este foarte volatila si intens manufacturiera. Retailerii si companiile din Vest isi pot muta productia de la stanga la dreapta si schimba fabrica si tara aproape in fiecare sezon. Acesta este unul din motivele pentru care retailerii au nevoie de tehnicieni ca sa se asigure ca specificatiile lor sunt respectate. Unul dintre modurile prin care se poate evita aceasta situatie este prin ancorarea pe o piata mai inalta, unde cerintele tehnice sunt ridicate si este mult mai dificil pentru brandurile de top, dupa ce au pregatit si specializat oamenii in realizarea unui anume tip de produs si calitate, sa se mute in alta tara. Noi avem o echipa tehnica internationala pregatita sa faca fata cerintelor si pretentiilor unei clientele de lux. Insa daca ramai pe o piata mai de jos este dificil, deoarece un retailer poate azi sa-si lucreze in Romania, maine in Ucraina sau China. In prezent ei se retrag din China din cauza preturilor si muta din capacitati in Romania, dar ce se va intampla maine?

Sunt producatorii romani pregatiti sa treaca la urmatorul nivel?
Sunt multe companii mici in Romania, iar acestea duc lipsa de cash flow. Azi afacerile trec de la CM la CMT, de la CMT la confectii FOB, care necesita lichiditati pentru finantarea productiei. De exemplu, la Artifex cumparam tesaturi care costa 40 euro/metrul, iar cand faci o comanda de 15.000 de metri vorbesti de o investitie considerabila. Noi ne permitem lucrul acesta, pentru ca facem parte dintr-un grup mare si suntem sprijiniti din Elvetia si de bancile locale partenere, dar acesta nu este si cazul majoritatii companiilor locale, de talie mica.

Cred ca ar trebui sa existe niste fonduri specifice organizate de asociatiile de textile si confectii, subventionate de stat, pentru a sprijini micile companii sa se dezvolte fie prin investitii in tehnologie noua, in specializarea angajatilor, dar si fonduri care sa-i ajute sa finanteze fluctuatia de cash flow a afacerii, ca de exemplu in achizitia de tesaturi scumpe. IMM-urile nu au nicio sansa sa-si imbunatateasca performantele fara suport financiar de la stat, intr-un fel sau altul. Cei care au ca parteneri grupuri mari sau cei pozitionati pe o piata medie spre inalta au o sansa mai buna de supravietuire pe termen lung. Apoi sunt anumiti parametri pe care nu-i poti controla: iata ce s-a intamplat in Tunisia, Egipt sau China. Fluctuatia cursului valutar este un alt factor care nu poate fi controlat. Noi lucram cu branduri renumite si cu o pozitie bine stabilita pe piata. De aceea unii dintre operatorii nostri sunt specializati in Elvetia, la fabrica Akris. Avem de asemenea o echipa de expatriati germani, italieni si elvetieni care supravegheaza calitatea productiei. Nu ne permitem sa gresim.

Ce s-ar intampla daca nu ati avea acesti expatriati?
Aceasta este o lacuna a industriei locale in general. Oamenii nostri, care lucreaza de ani buni liniile Akris, sunt invatati sa poata face o evaluare a calitatii produselor. Incercam sa scolim oamenii pas cu pas, astfel incat sa faca ei singuri controlul calitatii in viitor. Acesta este rolul expatriatilor astazi, dar vor mai trece cateva sezoane pana cand vom opera la aceeasi calitate, la nivelul intregii fabrici. Inca avem 20% din operatori care au nevoie de o imbunatatire a calitatii.

Deci aceasta este calea: sa lucrezi produse de calitate mai ridicata?
Aceasta este calea noastra, deoarece Akris se pozitioneaza pe o piata inalta. Noi urmam aceasta strategie. In plus, simtim ca exista o cerere puternica pe piata occidentala de persoane calificate in cusutul manual. O intreaga generatie care lucreaza pentru nume mari se apropie de pensie si in acelasi timp industria textila nu a fost promovata de guvernele din Vest, asa ca nu sunt multi cei care intra in prezent in sectorul manufacturier al industriei modei. Cred ca Artifex ar putea beneficia de acest gol dintre generatii, prin specializarea unor oameni in cusutul manual pentru branduri puternice din Germania, Franta sau Italia. Deja unii dintre clienti ne-au rugat sa analizam acest aspect.

Mai sunt tinerii atrasi de productia de confectii?
Sunt mai mult atrasi de partea de design decat de cea manufacturiera. Scolile de moda ar trebui sa dedice mai multe cursuri pregatirii tehnice. Noi colaboram cu Facultatea de Moda din Cluj-Napoca si chiar am avut cativa studenti la Focsani.

Sunt complet nepregatiti?
Se simte ca sunt in fata unei noutati. Una este sa fii la facultate, sa faci schite, design, alta e sa fii intr-o fabrica unde te lovesti de toate constrangerile productiei. Cred ca a fost interesant pentru ei, iar industria si universitatile ar trebui sa cladeasca tot mai multe legaturi si sa pregateasca oamenii si tehnic.

Ce credeti despre moda romaneasca in general?
Cunosc cateva branduri si am fost placut surprins sa constat ca magazinul Cocor are o zona dedicata designerilor locali. Cred insa ca este bine ca designerii sa aiba o experienta si pe alte piete, in alte tari, cu companii care sunt in aceasta afacere de mult timp si sa-si aduca amprenta personala si expertiza in colectii. Este extrem de greu sa construiesti o colectie, ai nevoie de multi bani si se vede ca unii designeri au probleme chiar in a-si cumpara tesaturi bune, care sunt un factor determinant in selectie, in clasa de incadrare a hainelor. De exemplu, la Akris si anumite captuseli costa 25 de euro/metru.

Au brandurile locale vreo sansa in lupta cu retailerii globali?
Cred ca retailul in general, nu doar de moda, se va schimba in Romania. Din nefericire, toate micile magazine, indiferent de ce vand, vor disparea in urmatorii 10-15 ani. Marii retaileri vin cu o putere financiara pe care nicio companie locala nu o poate concura. La fel s-a intamplat in majoritatea pietelor. Va fi dificil pentru distributia de aici, in special pentru micile magazine.

Dar in Franta mai aveti buticuri si magazinase.
Sigur, dar trebuie sa stiti ca in Franta retailerii multi-brand au reprezentat 65% din distributia de haine acum 25 de ani, iar astazi au fost redusi la 32%. Iar asta din cauza marilor retaileri, care vin cu niste preturi si o moda bine promovata. Ca sa aduc si o nota optimista, aceasta ar putea fi sansa retailerilor multi-brand: multe malluri si zone pietonale au cam aceeasi oferta, aceleasi branduri, iar cei care vor sa se imbrace diferit si sa arate mai altfel vor cauta in continuare retailerii multi-brand, magazinele independente. Dar acestia nu vor mai reprezenta canalul principal de distributie al imbracamintei.

Ce parere aveti despre criza materiilor prime? Ati mai trecut prin asa ceva?
S-a mai intamplat odata, pe la sfarsitul anilor ’70, sa creasca pretul bumbacului mult, dar aceea a fost o perioada a consumului. Nimanui nu-i pasa daca pretul unei camasi era cu 10% mai mare. Acum puterea de cumparare este plata, consumatorii sunt mai precauti. In plus, sunt mai educati si au mai multe optiuni de achizitie.

Cum i-a mers lui Artifex anul trecut?
Anul 2010 a fost unul bun, ne-au crescut veniturile cu 15%, pe de-o parte datorita dezvoltarii afacerii Akris, pe de alta pentru ca am adus branduri noi in companie si am colaborat de exemplu cu programul „Guest Designers“ de la H&M, care a avut un impact pozitiv asupra cifrei de afaceri. 2011 arata bine de asemenea, din primele informatii primite de la clienti.

Este nevoie sa fii cu un pas inainte si in productia de moda?
Da, trebuie sa te misti in permanenta. De aceea unele branduri au succes. Noi colaboram cu acele nume care se potrivesc strategiei de companie. Iar cand spun strategie, ma refer la unul dintre punctele slabe ale industriei locale. Se simte o lipsa de cunostinte in marketing si vanzari, din cauza istoriei tarii, si nu doar in ramura noastra.

N-am invatat sa vindem, dupa 20 de ani de capitalism?
Unele firme se adapteaza bine la noile conditii de piata: cauta sa inteleaga clientii, punctele de pret, au strategii de retail si incearca sa realizeze unde se indreapta. Dar, ca in orice plan strategic, mai intai analizezi care-ti sunt slabiciunile si care punctele forte. Apoi hotarasti unde mergi mai departe. Dar situatia nu este specifica doar Romaniei, ci tuturor tarilor est-europene, unde in vechiul sistem nu era nevoie de marketing. Companiile care au succes aici sunt cele conduse de oameni cu un bun simt comercial si al afacerii.

Se rearanjeaza harta furnizorilor?
Lumea se schimba rapid si sunt evenimente, precum cele din Tunisia, Egipt, posibil chiar Maroc, la care nu ne asteptam. China este un mare semn de intrebare. Ei se concentreaza acum pe piata interna, iar capacitatile pentru export s-au redus. Unii retaileri isi recalibreaza centrele de productie. Noi am simtit asta cu unii dintre clienti, care aveau productie in Egipt si vor sa o aduca in Romania, pentru a avea o certitudine a furnizarii. Cel mai prost scenariu al unui retailer este sa ramana fara marfa in magazin. Noi am refuzat unele dintre oferte, venite din Tunisia, pentru ca nu erau compatibile cu punctele noastre de pret, dar pe altele le-am preluat, deoarece veneau de la parteneri cu care aveam deja relatii. Un alt factor care va avea impact in viitor este cel al costurilor logistice si impactul bunurilor importate cu potentiale taxe „verzi“, care ar putea favoriza afacerile din tari precum Romania.