Revista industriei de textile si confectii din Romania

Autor: Amelia Turp Balazs

Publicat: Mie, 12/10/2011 - 10:32

Stiati ca exista un congres mondial al coitorilor si ca singurul roman care a participat la acesta traieste si munceste in Italia? Daniel Robu (simpla coincidenta de nume) este genul de persoana care nu asteapta sa-i pice nimic din cer. Si-a antrenat ambitia si talentul de croitor pe una din cele mai competitive piete din lume, Italia, unde a reusit sa-si faca un nume.

Dar ceea ce-si doreste Daniel Robu este sa ajunga sa vanda in tara de unde a plecat. Singurul roman membru al Academiei Croitorilor din Italia, Daniel Robu a obtinut distinctia “Eccellenza Artigiana” din partea Regiunii Piemonte, distinctie care reprezinta o recunoastere oficiala a meritelor si maestriei sale profesionale. Tot el este si singurul roman care a participat si a defilat cu trei produse la Congresul Mondial al Croitorilor, organizat la Roma in perioada 5-10 august 2011. Daniel Robu va participa la urmatoarea editie a Congresului Mondial, in 2013, care se va desfasura la Singapore. El va reprezenta Italia insa isi doreste sa poarte pe scena, alaturi de celelalte steaguri, si tricolorul Romaniei.

Cum ati ajuns sa faceti croitorie?
Pasiunea a stat mereu la baza alegerilor mele. Inca din copilarie am fost in contact cu lumea creatorilor de haine, astfel incat treptat am deprins tainele meseriei. Inceputul a fost mai dificil, pana mi-am convins parintii despre seriozitatea intentiilor mele. In jurul varstei de 7 ani am intrat pentru prima data in atelierul unuia dintre cei mai cunoscuti croitori din sat; prima pereche de pantaloni am facut-o singur la varsta de 14 ani.

Cand ati ajuns in Italia si cum s-a intamplat sa va deschideti un atelier propriu?
Nici sosirea in Italia si nici deschiderea atelierului meu nu au fost o intamplare. Am parasit tara si m-am mutat in Italia cu intentia clara de a face croitorie, de a profesa in tara modei. Deschiderea atelierului a fost o consencinta fireasca a evolutiei mele profesionale. Timp de trei ani am lucrat, ca profesionist, in diverse ateliere din Torino, astfel incat in perioada 1999 – 2002 am avut ocazia nu doar sa ma obisnuiesc cu regulile croitoriei italiene si cu stilul specific italian, ci si sa ma perfectionez alaturi de cei mai cunoscuti maestri croitori din Torino.

Cum v-ati dezvoltat afacerea?
Acum mai bine de opt ani am decis sa imi deschid propriul atelier de creatie. Startul a fost dificil, dur, ca orice inceput de drum. Lipsa clientilor era o consencinta a lipsei de vizibilitate de pe piata torineza. Investitia in masini de lucru, materiale si atelier era strict necesara insa in acelasi timp, amortizarea ei s-a dovedit o sarcina de lunga durata. Faptul ca eram un jucator nou pe o piata deja consolidata, stabila, cu traditie a reprezentat un handicap imposibil de ocolit. A trebuit sa ma confrunt, de la egal la egal, cu maestri croitori italieni, iar piata mi-a impus calitate si seriozitate. Dupa patru ani insa, lumina de la capatul tunelului incepea sa se intrevada, iar numele meu era deja cunoscut in anumite cercuri ale oamenilor de afaceri din Torino.

Cat de greu este sa iti faci un nume in tara modei, Italia?
Reteta este destul de simpla: ani de munca asidua, standard de calitate mereu in crestere, respectarea cerintelor si a gusturilor clientilor. Acestora i se adauga o politica de preturi competitiva.

Cum sunteti privit ca roman? Va este greu?
Nu resimt nicio diferenta in relatia cu clientii mei. Sunt tratat ca orice croitor italian, ca orice profesionist.

Ce tipuri de confectii lucrati, ce clienti aveti?
Costumele create in atelierul meu, marca “Daniel Robu”, sunt exclusiv costume barbatesti la comanda, lucrate in stil traditional italian, artistice si artizanale. Clientii mei apartin clasei inalte deoarece costumul la comanda este un lux. Spre deosebire de alte piete de profil europene, croitoria industriala in Italia are o calitate competitiva si nu poate fi neglijata. Astfel, costumul la comanda trebuie sa reprezinte un standard de calitate extraordinar de inalt.

Cum s-a simtit criza in atelierul dvs. de croitorie?
In perioada de criza afacerea mea s-a stabilizat astfel incat nu mi-a fost deloc greu. Criza reala a fost la inceputul afacerii, atunci cand investitia era foarte mare, iar amortizarea foarte lenta.