Revista industriei de textile si confectii din Romania

Autor: Amelia Turp Balazs

Publicat: Vin, 27/01/2012 - 11:29

Mirela Balut, general manager la Modaideea, a mobilizat anul trecut breasla textilistilor din Cluj, reusind sa organizeze cateva intalniri informale unde lumea sa se intalneasca, sa impartaseasca experiente si sa-si incarce bateriile.

Optimista incurabila, Mirela crede ca moda romanesca nu mai navigheaza in deriva, “are busola si far”.

Care a fost traseul dvs. profesional, de la absolvirea Facultatii de Textile din Iasi?
“Tricotez” din facultate, cu alte cuvinte am absolvit sectia de tricotaje si de atunci lucrez numai in acest domeniu. Am avut sansa sa particip la nasterea a trei fabrici si sa intalnesc profesionisti romani si italieni de la care am avut ce invata. Si ca sa merg “pe fir”, prima fabrica a fost in stagiatura, la Turnu-Magurele, o bijuterie, unde totul era nou-nout. Am luat-o de la zero. Aproape toti eram proaspat absolventi, ni s-a dat credit si a functionat. Mie mi s-a incredintat serviciul calitate. A fost prima dragoste si a ramas pasiunea mea. In 1993 a luat fiinta Clujtricot, o societate pe actiuni italo-romana. Am fost primul angajat din cei 120 care au urmat. Si, in sfarsit, in iulie 2008 s-a nascut Modaideea, care a preluat activitatea de productie de la Clujtricot SA. De mai bine de paisprezece ani lucrez aici impreuna cu sotul meu.

Ce s-a schimbat in industrie in toti acesti ani?
Pentru exportatori, “viata intre doua camioane” sau intre doua livrari, ca sa citez o colega de facultate, nu s-a schimbat. Doar ca inainte eram coplesiti de comenzi si nu gaseai personal de executie, iar acum gasesti personal mai usor, dar comenzile s-au redus. Prin 2006, un coleg de breasla imi spunea: ”Nu mi-am putut imagina ca voi avea atat de multe comenzi incat sa nu le pot face fata”. Acum este calmul de dupa furtuna...

Ce parere aveti despre drumul textilelor si al modei romanesti? Spre ce ne indreptam?
Moda romaneasca nu mai navigheaza in deriva, are busola si are far. Chiar pe ape tulburi vezi astazi si vase de lux. Pe an ce trece, urca discret in ierarhia mondiala.

Care a fost evolutia afacerii Modaideea?
Primul an a fost de start. Incepand cu 2010 am simtit o revenire a pietei de tricotaje si am obtinut un bilant pozitiv. Am sperat intr-un an 2011 mai bun, dar in final sunt multumita ca ne-am mentinut la nivelul anului trecut. Este povestea unei firme mijlocii care produce, exporta, aduce valuta in tara si plateste taxe.

Ce produse oferiti? Pentru ce piete lucrati?
Producem tricotaje pentru adulti, majoritatea pentru femei, iar totul merge la export in Italia. In fabrica se realizeaza fluxul de productie complet, da capo al fine, de la receptia firului pana la livrarea produsului finit.

Aveti activitate in tricotaje. De unde va achizitionati firele si cat de dificila este recuperarea TVA?
Materiile prime le importam in regim de prelucrare, iar activitatea comerciala si cea de creatie le asigura partenerii nostri italieni.

Care sunt principalele provocari ale afacerii in acest moment?
Fiecare noua colectie este o provocare, fiecare colectie pe care o executam este o reflectie a pasiunii, dar si a sperantei ca “va vinde”.

Drumul de la schita la clientul final este sinuos. Fiecare produs are o farama din energia celui care il face. Tricotajele sunt foarte aproape de oameni, la propriu si relationeaza in fel si chip. Iti transmit semnale daca le tratezi bine sau nu (ma refer la pilling, la contractie etc.). In ultimii doi ani a crescut mult complexitatea produselor, dar si diversitatea lor, chiar pretiozitatea firelor.

Ce puteti sa ne spuneti despre initiativa intalnirilor cu textilistii din zona?
In primavara am dat o mana de ajutor la organizarea intalnirii de 25 de ani de la terminarea facultatii. Asta m-a inspirat sa planific si o intalnire a textilistilor clujeni.

Ma gandisem la o intalnire anuala, informala, la care sa participe doar absolventi de textile. Iar oamenii, daca sunt invitati, vin! A fost un cocktail, o dupa-amiaza placuta de mai, iar bucuria si emotia revederii si intalnirii cu colegi de facultate ne-au umplut sufletele, chiar daca eram din promotii si sectii diferite. Am fost surprinsa de cat de multi ingineri textilisti sunt in Cluj. Am fost onorati si de prezenta catorva textilisti pensionari. Acolo, cineva a propus sa ne vedem din nou mai des, iar in octombrie a mai fost o intalnire, unde altcineva a propus sa organizam un microrevelion si asa mai departe... “Lucrurile nu sunt greu de facut. Greu este sa te pui in starea de a le face”, ne invata Brancusi.