Revista industriei de textile si confectii din Romania

Autor: Amelia Turp Balazs

Publicat: Mar, 22/12/2009 - 14:44

O prezenta puternica in lumea afacerilor romanesti, Maria Grapini a plusat la capitolul notorietate mai ales de cand a devenit vocea breslei textilistilor din tara.

De sapte ani presedinte FEPAIUS, Grapini administreaza un mix de afaceri in domeniul industriei deloc usoare la Pasmatex Timisoara. Discursul sau este consistent, tonul insistent, iar argumentele de bun-simt. Ce pret au aceste calitati in dialogul cu statul si care este finalitatea eforturilor sale? Un dialog cu o Maria Grapini care, chiar obosita, refuza sa se “imbolnaveasca de lehamite”.

Care este, in opinia dvs., durerea cea mai mare a breslei textilistilor?
Una dintre ele este aceea ca dupa 20 de ani de capitalism noi nu avem piata reglementata. Exista inca multa concurenta neloiala la noi, din punctul de vedere al respectarii conditiilor de executie a unui produs si al comercializarii acestuia. Pe de o parte este concurenta neloiala dintre producatorii romani, iar institutiile statului nu reusesc sa supravegheze piata, sa vada daca toate companiile lucreaza corect, nu cu oameni la negru, cu salariul minim pe economie, cu rambursari de TVA diferentiate, la unii dupa sapte luni, la altii dupa o luna, cu iertat de datorii si altele. Institutiile statului ar trebui sa asigure egalitatea sanselor in mediul intern, dar nu o fac. Pe de alta parte nu o fac nici sub aspectul comercializarii produselor din import. Produsele care intra la noi nu sunt in nici un fel verificate pentru a corespunde cu ceea ce scrie pe document, in ce priveste cantitatea, etichetarea, continutul fibros.

Care sunt semnalele pe care le primiti din tara?
Eu ma bucur ca sunt companii care se mentin pe linia de plutire, chiar daca toate si-au diminuat drastic profitul si au stopat investitiile. Sunt companii care si-au mentinut parteneriatele externe, iar speranta noastra sta in revigorarea acestora. Sunt mici semne pozitive in Germania, Franta, chiar si in Anglia, pietele noastre traditionale. Dar in Romania mai avem o problema: cea a puterii de cumparare. Nu poti sa revigorezi un consum cand ai o putere de cumparare mica.

Oricum nu se cheltuia prea mult la noi…
Sigur, noi stam foarte rau la capitolul cumparaturilor de imbracaminte si incaltaminte, fata de alte tari din UE. A revenit traditia prin care se pastreaza hainele de la o generatie la alta sau se imprumuta intre rude. {ansele ca in 2010 sa creasca ponderea consumului intern sunt foarte mici, de aceea noi pledam pentru mecanismele de sustinere a exportului, acolo este sansa noastra. In decembrie 2008 statele Comisiei Europene s-au adunat ca sa vada cum se pot sustine industriile locale, pentru ca ele au recunoscut criza cu mult timp inaintea noastra. Au majorat schema de minimis, ajutorul de stat nerambursabil care era de 200.000 de euro pe trei ani pentru o companie, l-au dus la 500.000. Pana la sfarsitul lunii ianuarie s-a publicat decizia ca toate statele membre ale UE sa poata sa-si ridice ajutorul de minimis la 500.000. Ce inseamna aceasta? Ca orice companie romaneasca putea sa apeleze la diverse forme de ajutor de stat, fie de achizitii utilaje, fie de promovare pe plan extern la targuri si expozitii, fie studii de piata, orice. Noi, pana la ora actuala, nu avem procedurile pentru ca aceasta decizie sa poata fi aplicata. {i atunci, noi suntem din nou in competitie inegala cu ceilalti.

Cine se ocupa de stabilirea acestor proceduri?
Ele trebuia stabilite printr-o hotarare de guvern. La noi nu s-a dat nici o masura concreta de sustinere a industriasului. In schimb, s-au luat trei masuri care ne-au afectat enorm: impozitul forfetar, care este aberant, nu doar din punctul de vedere al intreprinzatorului, dar a diminuat si din sursele bugetului. In al doilea rand s-au majorat taxele pe salarii, CAS-ul, in conditiile in care noi oricum eram tara din UE cu costurile cele mai mari pe salarii. Or, cand cresti aceste taxe impingi alti angajati spre munca la negru. A treia aberatie este legata de nedeductibilitati: nu s-a mai putut deconta nici un litru de combustibil pentru companii. Se stie clar ca in criza, cand se contracta consumul, agentul economic trebuie sa alerge de trei ori mai mult in piata. Este cu atat mai aberant cu cat functionarilor publici li s-au dat 300 de litri pe luna ca plafon de combustibil. Li s-a permis decontarea doar agentilor de van­zari, dar in mod normal ca sa vinzi trebuie sa si produci. Iar exemple de nedeductibilitati mai sunt.

Care credeti ca au fost cel mai puternic loviti, dintre producatorii de confectii? Exista o tipologie a perdantilor?
Au fost loviti cei care au lucrat capacitati mari sau foarte mici. Fabricile mari aveau structuri mari de angajati si de intretinere. Cei de mijloc, care lucrau volume mai mici, de nisa, au fost mai protejati. Firmele romanesti au intrat in aceasta criza profund decapitalizate, tot din cauza lipsei de viziune a guvernelor. Acum firmele au doua variante: fie aduc bani de acasa, ceea ce este putin probabil, fie iau de la banca. Or, stim cat de greu este acum sa iei credit. Peste toate acestea se suprapun si termenele de incasare, care s-au dublat sau triplat. Durata ciclului de productie este de 10 zile, iar eu incasez dupa 120. Ca structura de produse cel mai greu a dus-o ramasita de industrie primara care ne-a mai ramas, ca dovada ca Dorobantul Ploiesti si Carpatex Brasov si-au restrans foarte mult capacitatile de productie, aproape spre lichidare. Noi nu mai avem sortiment de tesaturi: matasea a disparut cu multi ani in urma, bumbacul la fel, inul si canepa au fost lovite din plin de strategia dezastruoasa a statului, iar acum dispare si lana.

Ce se intampla cu accesoriile?
Aici este o posibilitate de evaziune si mai mare decat la produsele finite, unde se lucreaza cu bucati, care pot fi mai usor de verificat. Accesoriile se importa la tona, la kilogram, dar se vand la metru. Nu veti vedea ca se vinde panglica la kilogram, iar aici se face marea evaziune, nimeni nu sta sa verifice cati metri intra intr-o tona.

Nu se sesizeaza nimeni?
Noi, ca federatie, le-am spus destul de explicit de multe ori.

De ce credeti ca nu va baga in seama?
Nu este un tratament discriminatoriu pentru textile si confectii, daca va duceti la patronatul vinului, veti vedea cum se plang de contrafacerile la vin, la jucarii la fel sau la sticlarie. Din nefericire, o spun cu tristete, aceste parteneriate publice-private sunt formale. Consumam extrem de mult timp, noi ne facem timp pe banii nostri sa venim sa discutam, dar nu se finalizeaza nimic. Chiar ma bucur ca s-a pus problema referitor la schimbarea legislatiei privind Consiliul Economico-Social (CES), care a ajuns sa fie doar consultat, si una se spune la consultare, iar alta iese dupa ce se da un anumit aviz.

Nu ati obosit?
Va spun sincer ca da. O sa ajungem ca in Romania sa fie o sila mai mare decat pe vremea lui Ceausescu. Din nefericire, aceasta este extrem de daunatoare si daca “ne imbolnavim” de ea nici cat am obtinut pana acum nu mai obtinem. Probabil ca aceasta este reteta ca sa te determine sa cedezi. Eu sper sa vina si o generatie tanara la federatie la noi, pentru ca este un mare consum, ne-am asumat un risc. Am avut ani in care am avut si peste 100 de controale.

V-ati pus rau cu statul?
Da, cu toate ca statul nu trebuie sa se comporte ca o persoana orgolioasa si razbunatoare, ci sa preia ideile bune ale cuiva care urmareste interesul de breasla si pana la urma pe cel national. In definitiv, daca functioneaza bine o ramura economica, intra mai multi bani la buget.

Aveti idee cat au scazut comenzile externe?
Nu cunosc situatia pe grupe de produse, dar stiu ca la tricotaje si la incaltaminte situatia este ceva mai buna decat la confectii. In 2009 au crescut periculos stocurile, oamenii au fost surprinsi cu productia lansata.

Vedeti in mutarea productiei in alta tara o posibilitate de a reduce costurile?
Ezitarea oamenilor de a lua in considerare transferul productiei are si o componenta culturala, eu vad lucrul acesta si la oamenii din federatie, multa lume crede ca daca tine secret isi protejeaza businessul. Pe de alta parte, cred ca investitorilor le este teama de esec. De exemplu, eu am declarat la un moment dat ca vreau sa ma mut in Macedonia cu tesatoria, dar cand a venit criza am abandonat proiectul. Orice mutare, oricat de bine iti va fi mai incolo, presupune si o cheltuiala de instalare. De altfel, eu am oprit orice miscare de acest fel: voiam sa mut fabrica din centrul orasului si sa construiesc undeva la marginea Timisoarei, dar m-am oprit ca sa vad ce se intampla. Nu cred ca va fi o revigorare in 2010, mai degraba din 2011, si abia atunci voi vedea daca voi continua investitia. Dar conditii de operare pentru domeniul nostru sunt mai bune chiar si in Bulgaria.

Vor ramane numai cei mai buni cand se va reaseza piata?
Atunci cand vine cate o boala, rezista cei care au imunitatea mai buna. Dar si atunci incerci sa protejezi, sa vaccinezi, ca sa scape cat mai multi oameni. Asa si cu industria, unde responsabilii tarii ar fi trebuit sa gaseasca un antidot, ca sa salveze cat mai multe afaceri de criza. Sunt de acord si cu punctul de vedere al unora ca s-a mai facut curatenie, dar nu cea care trebuia, marii evazionisti au ramas, nu s-a umblat unde trebuie, iar argumentul ministrului finantelor Pogea ca se va face curatenie cu impozitul forfetar nu este adevarat.

Iar in ceea ce priveste afacerile dvs.?
M-a ajutat faptul ca eu am avut un mix de afaceri. Am o tesatorie care are o adresabilitate larga, accesoriile pe care le producem aici se adreseaza si industriei mobilei, constructoare de masini, aeronautica, tipografii, nu doar celei textile. De aceea am simtit o compensare, mi-au scazut unele comenzi, dar mi-au crescut altele. Per total am avut o scadere cam de 10%. In plus, datorita utilajului performant, i-am raspuns clientului foarte rapid, chiar daca am avut pretul mai mare. Faptul ca am facut si confectie, lenjeria Triumph pe lohn, dar si brandul propriu m-a ajutat de asemenea. Lohnul mi-a dat siguranta incasarilor pentru ca partenerul meu este puternic, plateste la timp, am incasat pe un curs mai bun decat mi-am facut bugetul si am avut pe tot anul comanda acoperita. Pe brandul nostru a trebuit sa diminuez foarte mult capacitatea anul acesta. Ultimele colectii mi le-am lucrat la Rm. Valcea, am iesit mai ieftin asa.

De unde ati taiat, din ce bugete?
Nu am taiat din marketing, unde chiar am mai angajat doua persoane, deoarece acest serviciu lucreaza pentru a-mi asigura viitorul. Dar cu aceiasi oameni am acoperit mai multe servicii. In luna mai, care a fost cea mai proasta deoarece n-am avut comenzi, de comun acord cu angajatii am lucrat doar patru zile pe saptamana. Nu am taiat nici petrecerea pe care o facem de 15 ani, pentru ca nu am vrut sa introduc panica intre angajati. Pana la urma rolul liderului este sa incurajeze, dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa le explici pericolele. Sigur ca ne-a afectat criza, dar faptul ca am avut aceasta compensare de la export, cu diferenta de curs, ne-a ajutat.