Revista industriei de textile si confectii din Romania

Autor: Alina Lupu

Publicat: Mie, 21/10/2009 - 12:54

Daca vrem sa aflam mai exact cat valoram in momentul de fata in materie de moda, ar trebui mai intai sa ne descoperim trecutul, de la acele vremuri in care termenul de designer vestimentar inca nu exista, revistele se procurau greu, iar extravaganta si curajul te puteau costa destul de scump.

Lasandu-i la o parte pe cei ce mai cred inca faptul ca moda este o frivolitate, o pierdere de timp si de bani, putem afirma fara indoiala ca ea este inainte de toate un element de cultura, un mijloc de expresie, o imbinare a artei cu traditia, a stilului cu eleganta, a istoriei cu modernitatea.

Din perioadele in care atat costumul barbatesc, cat si cel feme­iesc erau tepene si greu de purtat, incorsetate si incarcate cu diverse decoratiuni, pana la sfarsitul secolului XX, ce a reprezentat o descatusare de perioada comunista, costumul a suferit indelungate si variate modificari.

Portul popular, costumul national autentic, costumele de la curtile domnesti, costumul perioadei interbelice sunt marturii incontestabile ale inclinatiei neamului romanesc pentru gustul frumosului, dar fenomenul de moda in sine s-a manifestat in surdina.

Daca privim in urma, perioada interbelica reprezinta o pata de culoare, cu serenade, promenade, baluri, o lume plina de romantism si eleganta, o lume parca lipsita de griji, in care Bucurestiul era supranumit „Micul Paris”. Cea mai lipsita de imaginatie ramane insa perioada comunista, cand eleganta in imbracaminte era considerata un motiv al ideologiei capitaliste, fiind totusi perioada in care industria confectiilor a cunoscut o mare dezvoltare.

Inainte de ’90, moda in Romania era un sistem organizat, centralizat, notiunea de designer vestimentar nu exista, iar atelierele de creatie isi desfasurau activitatea in intreprinderile de confectii unde se concepeau modelele pentru prezentari la targuri si expozitii. Modelele erau create sub indrumarea unor specialisti din cadrul unui departament ce functiona in cadrul centralei, iar ulterior s-a creat un institut de moda IMOD, care se ocupa de studii si cercetare, unde se efectuau rapoarte de tendinte, insa rolul lui nu a fost vizibil in activitatea de moda autohtona.

Intreprinderile erau coordonate de Centrala industriei confectiilor din Bucuresti, si lucrau in anii ’80 aproape 100% export. Nume faimoase din industria de profil, Confex si APACA, faceau export in cantitati considerabile, iar cei mai profesionisti constructori de tipare, modelieri si muncitori lucrau aici.

Un alt nume de referinta il reprezenta Romartizana, asociatie ce avea ca scop promovarea celor mai reprezentative produse romanesti de arta populara. Romartizana s-a bucurat de mare succes atat pe plan extern, cat si in randul doamnelor ce faceau parte din corpul diplomatic din Bucuresti.

Centralizat era si sistemul cooperatist, singura forma capitalista a economiei, activitatea cooperatorilor fiind dirijata de UCECOM. In cadrul sau erau sectii de confectii, unde muncitoare mai talentate executau pentru doritori modele dupa reviste sau dupa ureche. In marile orase ale tarii erau asa-numitele case de moda. Cea mai mare si mai renumita era casa de moda Venus Bucuresti, infiintata in anul 1960, iar din 1972 condusa de Zina Dumitrescu. Inainte de 1989 era singura casa de moda din tara cu prezentari saptamanale si echipa de creatie, douazeci de cabine de proba, cu lucru in doua schim­buri si cu 40 de modele executate saptamanal.
Prezentarile de moda includeau un soi de miscari scenice, o combinatie intre dans-teatru-muzica-coregrafie, fiind ceva mai creative decat cele din prezent, si erau saptamanale si dedicate atat specialistilor, cat si comerciantilor.

Fondul plastic, initial Sindicatul Artelor Frumoase, a fost transformat in 1950 in Uniunea Artistilor Plastici, moment in care s-a introdus si cenzura. Din anul 1989 cenzura a fost inlaturata, sfarsindu-se toate interdictiile, dar si subventiile. Designerii vestimentari se intitulau artisti plastici si isi vindeau creatiile prin intermediul acestei organizatii. Era la moda sa cumperi produse vestimentare dintr-un asemenea loc, unde si-au facut debutul nume precum Doina Levintza, Liza Panait etc.

Prima institutie ce pregatea inginerii pentru industria de confectii, tricotaje si pielarie a fost infiintata in Bucuresti (1934) - Scoala Superioara de Textile, transferata din anul 1952 la Iasi, iar din 1955 integrata in Institutul Politenic „Gh Asachi”.

Universitatea Nationala din Bucuresti, fostul Institut de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, infiinteaza in anul 1971 un departament de moda, fiind primul program specializat in moda din tara. In cadrul acestui departament a predat si Adina Nanu, autoarea singurei carti despre istoria costumului publicata in Romania: „Arta, stil, costum”. Momentan mai exista astfel de centre in orase precum Cluj-Napoca, Timisoara, Iasi, Oradea si Sibiu.

Perioada postdecembrista a debutat in moda ca si in alte domenii cu o perioada de pionierat. Se deschid case de moda, se lanseaza designeri, printre primii numarandu-se fostele manechine ale casei de moda Venus, evenimentele incep sa se inteteasca, insa lumea modei era inca destul de saraca si necompetitiva. In 1992 se infiinteaza si Federatia Patronala a Textilelor, Confectiilor si Pielariei, ce reprezinta comunitatea oamenilor de afaceri din aceste domenii.

Puternic dezvoltata, industria confectiilor ar fi putut permite dezvoltarea fenomenului de moda, dar unitatile economice au prins gustul lohnului.

In 1999 Irina Schrotter organizeaza prima editie a Festivalului de Moda din Iasi, eveniment ce a avut loc in fiecare an pana in 2008. Bucharest Fashion Week, Summer Fashion Festival la Mamaia, Festivalul de Moda de la Craiova sunt evenimente ce incearca, fara mare succes insa, sa reuneasca atat colectiile designerilor consacrati, cat si tinute realizate de debutanti. Cu toate acestea, cel mai profesionist a fost festivalul de la Iasi, care din cauza chetuielilor destul de mari pe care le presupune nu a mai fost organizat in acest an.

De ce nu putem vorbi inca de un sistem al modei in adevaratul sens al cuvantului in Romania? Poate ca ar trebui dezvoltata o colaborare eficienta intre creatori de moda, producatori, distribuitori, comerciantii produselor si serviciilor de moda. Ar trebui incurajata colaborarea intre designeri, industriasi si buyeri pentru a realiza tinute vestimentare creative, dar in acelasi timp vandabile, in serii mari. Nu in ultimul rand, ar trebui schimbata si mentalitatea cumparatorului prin promovarea produselor romanesti, pentru a demonstra ca exista si alte variante decat cele propuse de brandurile straine.

Se poate observa o evolutie a modei romanesti, insa prin comparatie cu evenimentele si modul cum se desfasoara moda pe plan extern suntem inca destul de departe. Un lucru benefic se poate observa, dorinta unei noi generatii de designeri, putini inca la numar, care macar incearca sa tina pasul cu ritmul alert in care se petrec lucrurile si sunt mult mai receptivi la noutati. Nu ne ramane decat sa ii incurajam si sa speram ca acestia vor face ceva mai mult decat s-a facut pana acum.