Revista industriei de textile si confectii din Romania

Autor: Amelia Turp Balazs

Publicat: Joi, 09/09/2010 - 13:50

Pentru Iuliana Dinoiu, director general la Romanita SA, viata inseamna fabrica si cei doi copii. De cand a plecat de pe bancile Institutului Politehnic din Iasi, de 35 de ani, se afla In slujba fabricii din Caracal, pe care o cunoaste ca pe propriul buzunar.

Ambitioasa, Iuliana Dinoiu recunoaste ca si-a dorit intotdeauna sa-si depaseasca conditia. Plecata de la tara, dintr-o familie simpla, ea a reusit sa devina o femeie implinita, care tine in maini soarta a peste 1.000 de angajati, dar o face cu zambetul pe buze si cu un tonus optimist.

Cum merge Romanita in aceasta perioada?
Avem 1.000 de salariati si in ultimii cinci ani nu s-a intamplat nici macar odata sa nu se dea salariile la timp. Suntem auditati de H&M, Tesco si alti mari retaileri, asa ca nu pot spune ca Romanita merge prost.

Se mai lucreaza Hennes in tara noastra? Stiu ca s-a restrans mult si biroul din Romania.
Se lucreaza mult H&M la noi. Poate ca si-au restrans numarul de furnizori, pastrandu-i doar pe cei care le indeplinesc conditiile. H&M este o marca cu pretentii legate de salarizare, de nivelul de munca, de protectia muncii, a drepturilor angajatilor etc. In ce priveste biroul lor, lucrurile sunt ceva mai complicate. Pana in vara anului trecut se comandau de la Bucuresti toate grupele de produse realizate in tara. Dar pentru ca in Romania sunt o multime de probleme de tot felul si pentru toata lumea, compania a decis sa mute sediul la Istanbul. In plus, Turcia este un important centru al textilelor, acolo au materia prima si fabrici de confectii foarte mari care pot sa raspunda repede cerintelor pietei. Lucram cu biroul din Istanbul cel putin la fel de bine cum lucram cu cel din Romania, toti angajatii de acolo sunt foarte bine organizati si eficienti. Biroul H&M din Bucuresti se mai ocupa doar de plasarea comenzilor de costume de barbati.

N-au plecat din cauza preturilor din Romania?
Noi livram la H&M in jur de 200.000 de piese lunar, asadar judecati si dvs.

Cum ati ajuns sa lucrati la Romanita?
Am venit aici in 1975, dupa terminarea facultatii. M-am angajat ca inginer stagiar, am avansat ca sef de sectie, apoi sef de productie. In 1981, daca a trebuit sa merg la Academia Stefan Gheorghiu am facut-o, pentru ca am considerat ca nu am voie sa raman un inginer oarecare, desi mi-a fost foarte greu pentru ca aveam copiii mici. Dupa ce m-am intors de la “scoala de directori”, am fost numita director tehnic. Revolutia m-a prins ca director tehnic, dar la cererea multimii, cum era atunci, am ajuns director general. Intre 1975-1982 fabrica si-a dublat capacitatea, iar in 1989 am ajuns sa avem 2.500 de salariati. In 1996 fabrica s-a privatizat prin metoda MEBO. Pana acum doi ani am reusit sa pastram aproape acelasi numar de angajati.

Cum ati facut asta?
Imediat dupa ’89 am incercat sa-mi dau seama de ce unor fabrici din orasele mari le mergea mai bine, iar noua nu. Aici era indisciplina, dezordine, bani putini, se lucrau articole ieftine, de complexitate mica, pentru pietele din fosta Uniune Sovietica sau SUA. Incet-incet am adus si eu clienti cu care sa lucrez in lohn, mai intai confectii din tricot, apoi din tesatura. Intelesesem ca daca voi continua sa lucrez tricotaje vom avea o viata de oameni foarte saraci. In paralel, firmele italiene cu care lucram lohn au cerut sa se separe de Romanita si au preluat niste spatii pentru care au platit chirie. Au preluat si muncitori, dar mai ales personal tehnic. S-a rupt o bucatica din mine cand am dat, din 2-3 semnaturi, in jur de 1.000 de muncitori.

De ce ati facut asta?
Eu nu puteam sa cumpar peste noapte utilaje pe o suprafata de 20.000 de mp si sa asigur salariile pentru toti cei 2.500 de salariati. Am facut un compromis de care si astazi sunt multumita, pentru ca am reusit, cu banii incasati din chirie, sa fac modernizari, sa cumpar utilaje, sa platesc salarii mai bune. Am impartit efortul cu firmele italiene, care contribuiau la mentinerea in conditii bune a spatiului de lucru, am luat unii de la altii modele de organizare, de implementare a unor tehnologii, iar cu timpul fabrica a inceput sa scape de datorii pentru ca asta era marea noastra problema. Am redus volumul creditelor, am ajuns cu platile la zi fata de furnizorii nostri, am adus clienti tot mai buni. Apoi am lucrat cu branduri mai mari, care ne-au obligat sa ne ridicam standardele. Acum livram cca 2 milioane de piese pe an pentru H&M. Iar de la inceputul anului trecut am renuntat la lohn si lucram produse integrate. Acum doi ani insa, firmele italiene care functionau aici au plecat.

De ce?
Poate pentru ca urmareau castiguri mai mari, mai rapide. Acum avem 1.300 de salariati in documente, din care 1.000 prezenti la lucru, iar restul in concedii de odihna, medicale, de maternitate.

Nu este mult?
Nu, pentru ca ponderea angajatilor nostri este formata din femei tinere, asa ca 150 sunt in concediu de ingrijire a copilului. Fluctuatia fortei de munca la Romanita este cam de 30%. De la 1 ianuarie pana astazi am angajat 300 de persoane, dar n-au ramas toti, doar cei croiti pe munca si disciplina. Eu am incercat sa fac aici ceea ce am vazut dincolo, unde ordinea si respectarea programului sunt componente esentiale. Am ajuns la o cifra de afaceri lunara in jur de 1,5 milioane de euro, or pentru aceasta se face aprovizionare de aproape un milion de euro. Ca sa pot cheltui acesti bani am nevoie de credite bancare, pentru care, de asemenea, am nevoie de garantii, bonitate, seriozitate.

De ce credeti ca pleaca lumea din confectii, nu mai este o meserie la moda sau este vorba de disciplina?
Cred ca este vorba de problema banilor. Personalul primeste prea putini bani muncind la Romanita sau in alte fabrici de confectii, or daca ar primi mai multi ar fi mai legati de locul de munca. Noi lucram si sambetele uneori, pentru care platim 200% mai mult. Au ajuns muncitorii sa ceara sa lucreze sambata ca sa faca un ban in plus. Unele muncitoare pleaca in strainatate, altele prefera sa stea acasa pe pensia parintilor. In opinia mea, tineretul nu este incurajat sa vina la munca. Eu cand m-am angajat nu am intrebat ce salariu voi avea, ci m-am preocupat sa fac ceva mai mult, sa avansez.

Dvs. erati inginera, aveati unde avansa…
Sa stiti ca pleaca si din randul inginerilor sau economistilor. Tinerii vin la mine sa se angajeze si ma intreaba ce salariu le dau, dar stai sa vedem ce stii sa faci?

Isi vor permite managerii sa plateasca salarii mai bune in confectii?
Nu vor avea de ales. Odata ce fabrica este pusa la punct, bine intretinuta, utilajele sunt moderne, conditiile de munca in regula, managerii isi vor permite sa foloseasca banii pentru salarii. Dar ar trebui ca si nivelul de taxare sa fie mai mic. In plus, aici avem de luptat cu mentalitatea oamenilor, dar si cu disponibilitatea lor de a veni in fabrica. Poate in orasele mari oamenii vin mai odihniti de la bloc, dupa ce si-au facut un dus, dar jumatate dintre salariatii mei vin uneori dupa o naveta de o ora, de la tara, multi au probleme de sanatate.

Vorbiti-mi despre clienti, lucrati doar cu H&M?
Niciodata nu este indicat sa lucrezi cu un singur client. Noi lucram si cu Zara, John Adams, Tesco si altii. Toti acestia ne-au auditat si a fost posibil sa-i pastram ca si clienti pentru ca in momentul in care ne-au cerut sa renuntam la lohn, am facut acest lucru. Eram deja pregatiti atat financiar cat si logistic. Am inceput sa avem tot mai multe competente. Alta data se trimiteau mostrele la Bucuresti, acum practic noi facem tot, inclusiv controlul calitatii, dam drumul la marfa pe propria raspundere.

Propuneti si design?
Sa stiti ca deja facem mult din partea tehnica fie a biroului H&M din Bucuresti, fie a celui din Istanbul, pentru ca noi avem un serviciu tehnic si de creatie foarte bun. Putem primi de la ei produse sau schite, pe care le reproducem. Am ajuns sa facem mostre pentru comenzi care nu se lucreaza la Romanita.

Lucrati cu furnizori locali?
Nu, se lucreaza cam 80% cu tesaturi din Turcia, restul din Italia si Spania.

N-ar fi o afacere buna importul de tesaturi?
Ne-am gandit la acest aspect, mai ales ca avem 15.000 mp de spatii nefolosite in fabrica, care ar fi utile pentru depozitarea tesaturilor de catre firme din Turcia, Italia sau Spania. S-ar putea astfel aproviziona de aici si alti producatori din tara. Chiar tesatoriile din strainatate ar fi putut sa vina aici, dar nu s-a intamplat acest lucru. Spatiile mai pot fi folosite si pentru productia de huse sau componente pentru Ford, care este aproape, la Craiova. Deja am fost vizitati de cativa furnizori ai Ford, iar eu sunt optimista si cred ca aici se vor produce, in spatiile libere, componente pentru masini. Daca s-ar incepe aceasta activitate s-ar crea multe locuri de munca, iar eu as continua cu ceea ce fac astazi.

Si-au restrans clientii comenzile odata cu criza, v-a scazut volumul productiei?
Volumul s-a redus cam cu 25%, iar numarul personalului a scazut si el. Noi aveam pana anul trecut 1.500 de salariati si am pierdut cam 300. Acum lucram cu comenzi de la o luna la alta, chiar daca suntem key-supplier pentru H&M si alti clienti. Dar aceasta este situatia din magazine, care vand mai putin, de aceea plasarea comenzilor se face foarte din scurt. Eu cred ca cheia existentei noastre este operativitatea, consecventa si disponibilitatea de a accepta mereu ceva nou, orice cerinta in plus a clientilor. Noi livram pentru H&M comenzi de un milion de piese pe model, dar si de 5.000 de bucati. Insa in ultima vreme comenzile mari s-au micsorat, iar cele mici nu prea mai exista. Problema cea mare ramane nesiguranta pentru ceea ce va fi, asa ca trebuie sa ne miscam repede si sa pastram clientii oferindu-le si altceva decat strict confectia.

Vedeti o schimbare si in cerintele clientilor?
Sigur, modelele pe care le realizam anul acesta, de exemplu, sunt cu 20% mai complicate, mai pretentioase.

Asta inseamna ca creste si manopera?
Nu neaparat, pentru ca eu compensez in parte din utilaje, din organizare, dar sigur, daca manopera este mai buna si salariile cresc, nu raman pe loc, altfel ar pleca toata lumea din tara.