Revista industriei de textile si confectii din Romania

Autor: Luminita Nitoiu

Publicat: Mie, 13/01/2010 - 17:14

Managerul Sophy Design, Laura Voicu, isi gestioneaza afacerea pe o directie esentiala: satisfactia personala. Dupa 15 ani de colaborari cu branduri cunoscute, din ambitia de a cuceri si piata locala si de a demonstra ca toate experientele au fost cu folos, s-a nascut Sophy Design, un nume care se gaseste in peste 30 de magazine din tara.

Laura Voicu a discutat cu Dialog Textil despre inceputurile afacerii si despre situatia actuala, incercand insa si cateva previziuni pentru anul in curs.

Cum a inceput Sophy Design?
Am inceput lucrand extern pentru marci mari, de lux, insa nu neaparat pentru vanzare, mai mult pentru prezentari de moda. M-am ambitionat apoi foarte tare si m-am gandit ca daca pot lucra pentru acesti oameni, de ce nu as incerca si ceva propriu. De la ei am avut insa foarte mult de invatat, pentru ca stiu sa puna in valoare lucrurile. Daca tesatura era banala, tiparul avantaja tesatura si invers, lucru care in Romania nu prea se stie. Noi cautam lucruri prea lucioase, in loc sa cautam linii. Am lucrat pentru Stefanel, Andreea Musat, pentru multe nume mari, iar cand am simtit ca am invatat ceea ce trebuia sa stiu, am incercat sa lucrez pe cont propriu. Insa am facut acest lucru dupa 15 ani, in 2004. In domeniul acesta nu poti intra fara cunostintele necesare, doar pentru a face bani. De fapt, nici nu este un domeniu in care sa te imbogatesti, trebuie sa iti placa foarte mult. Cu propria afacere am inceput de la zero, de la ata, nasturi, designeri, tipare si cu un capital destul de mare: am avut nevoie de 1,5 miliarde lei doar pentru tesaturi. Am mers apoi in toata tara cu masina sa imi aleg magazinele. Am tinut foarte mult la acest aspect, pentru ca spatiul are puterea de a pune produsele in valoare.

In prezent mai produceti in sistem lohn sau va ocupati exclusiv de marca proprie?
Lohnul este buzunarul de finantare. Avem doua buzunare de finantare: lohnul si piata interna.

Insa este foarte greu sa traiesti din piata interna, mai ales daca nu vrei sa fii o persoana cunoscuta si daca nu esti finantat de cineva. Autofinantarea este exclusa, pentru ca depinzi de retaileri, care de multe ori au un castig mai mare decat producatorul. Din acest punct de vedere, am ales sa lucrez si export. Pe de alta parte, dupa ce am creat o relatie atat de buna cu partenerii externi, era pacat sa renunt. Momentan lucram pentru patru marci internationale, cu preponderenta. Trebuie sa adaug faptul ca lucram lohn si pentru marci romanesti. Acum producem pentru Nissa, dar am lucrat si pentru Mara Design si Georgia. Practic, lucram pentru toata lumea, atata vreme cat este profitabil. Si imi place sa imi pun amprenta asupra lucrurilor. Chiar daca nu sunt marca mea, atunci cand intru intr-un magazin stiu ca produsele respective sunt facute de noi.

Care ar fi raportul de productie pentru piata externa si pentru cea interna?
Intotdeauna am tinut cont de sezon, iar cu partenerii externi am negociat programul de lucru in asa fel, incat piata interna sa fie prima cand dam startul sezonului respectiv. Bineinteles, pregatirile sunt facute din vreme, mai ales ca sunt de durata: testarea pietei, tesaturi, tipare, dimensiuni. In plus, trebuie sa fim atenti si la designul propus de marii creatori de moda, care modeleaza gustul pietei. Romancele calatoresc foarte mult peste hotare si cunosc foarte bine tendintele, de multe ori stiu mai bine decat noi ce se poarta, prin urmare trebuie sa fim foarte atenti la piata. Totusi, declinul pentru piata externa se rezuma la aproximativ una-doua luni pe sezon, timp in care producem mai mult pentru piata interna. Iar daca nu facem fata cererii, dam la randul nostru de lucru in alta parte, tot in sistem lohn. In perioadele de varf, piata externa ajunge la aproximativ 10.000 de produse lunar. Pentru piata interna, este dificil de estimat, deoarece productia nu este lunara, ci sezoniera.

Ati observat vreo schimbare in comportomentul consumatorului odata cu venirea crizei?
Da. Mai nou, consumatorii prefera produse 2 in 1, daca se poate. Noi am si inventat acest concept. Am facut rochii in care sunt combinate matasea in partea superioara si bumbacul satinat in partea de jos, iar cumparatorul poate avea astfel o tinuta mult mai ieftina decat daca ar achizitiona o camasa sau o bluza si o fusta, de exemplu. Imi place ideea aceasta de a combina doua tipuri de tesaturi si de a crea impresia purtarii a doua produse diferite.

Cum s-au modificat preturile?
Inainte, pretul se calcula foarte usor, prin cheltuiala cu produsul, adaosul propriu si al magazinului. Acum tinem cont de tesatura si de pretul pe care il accepta piata. Prin urmare, pentru a ne putea incadra intr-un anumit nivel de pret, am diminuat din accesorii, in sensul ca nu mai imbracam nasturii sau nu mai realizam broderii largi, si chiar din tesatura, iar aici ma refer la faptul ca folosim tipuri de tesaturi care pot fi asortate mult mai usor si mai des. Accesoriile folosite de noi se rezuma la strictul necesar, nu am impodobit tesaturile peste limita. Iar aprovizionarea o facem de la doi-trei furnizori.

Aveti imprumuturi?
Nu si nici nu voi avea. Daca se va ajunge la o asemenea nevoie, voi prefera sa ma retrag.

Continuarea articolului in paginile revistei Dialog Textil