Revista industriei de textile si confectii din Romania

Autor: Amelia Turp Balazs

Publicat: Mie, 13/01/2010 - 17:01

Intr-o vreme a globalizarii productiei si a uniformizarii modei, in care trei-patru branduri internationale imbraca clientii de la New York la Beijing, se intrezareste revenirea la traditie si la valoarea lucrului bine facut.

Breasla batranilor croitori isi subtiaza randurile, dar vin din urma tineri profesionisti, cu scoala si experienta, care nu vor o cariera in spatii intunecoase si nu-si intampina clientii de dupa mese de cusut prafuite, ci se ridica mult deasupra conditiei lor. Mihai Radica este unul dintre ei…

Ce v-a determinat sa va indreptati spre croitorie?
A fost o propunere din partea tatalui meu, chiar daca nu a fost o meserie cu traditie in familia mea. L-am ascultat atunci si acum, chiar daca nu mai este printre noi, ii sunt in continuare recunoscator. Daca ar fi sa o iau de la inceput, as face acelasi lucru.

De unde ati furat meseria? A fost cineva apropiat care v-a invatat?
Am urmat pasii firesti. Am facut scoala profesionala de profil UCECOM, care a avut rolul de a ma forma, iar apoi am avut norocul sa lucrez cu foarte multi oameni priceputi din cadrul cooperatiei, pentru ca asa se invata meserie atunci cand am inceput eu. Cea mai mare parte dintre croitorii priceputi se regaseau in sistemul cooperatiei, adica in croitoriile mici care transmiteau din generatie in generatie metoda de lucru. De la fiecare am incercat sa invat partea pe care o stapanea cel mai bine. Langa aceste cunostinte am adaugat informatii noi acumulate in decursul timpului din literatura de specialitate, cunostinte ale unor tari cu traditie in croitoria de lux precum Italia, Anglia si Germania.

Care a fost evolutia afacerii, cand a prins cheag?
Ca orice inceput, nu a fost usor, insa cel mai dificil moment a fost formarea unei echipe solide de profesionisti care sa se poata adapta cerintelor mele. In aceasta meserie nu poti progresa de unul singur intr-un timp scurt. Acest lucru s-a intamplat acum mai bine de 12 ani, iar in acest moment suntem noua membri, toti croitori adevarati. Doi dintre ei sunt “oameni-locomotiva”, pentru ca urmaresc sa dezvolt afacerea in urmatorii ani si sa deleg din sarcini, iar acesti oameni o pot face.

Cum a fost pentru afacerea dumneavoastra anul 2009?
N-as putea spune ca pentru noi a fost un an de criza. In domeniul nostru de activitate s-a remarcat o stagnare a comenzilor. Numarul de clienti nu a scazut, ci s-a mentinut constant fata de 2008. Clientii care au fost direct afectati de criza au revenit mai rar, insa au aparut clienti noi. Am incercat ca produsele noastre sa satisfaca cel mai inalt nivel al cerintelor clientilor nostri. Concurenta in acest domeniu este destul de mica. Atat calitatea tesaturii, cat si a stilului de croiala ne-a ajutat sa ne remarcam.

De unde va aduceti tesaturile?
Lucram direct cu producatorii din Italia si Germania. Am studiat si piata producatorilor locali insa nu am gasit nimic. Imi pare rau sa spun acest lucru, insa in Romania nu se mai produce tesatura de calitate, de finete. Am crescut cu stofele romanesti, precum Dorobantul, si acum ma doare ca trimit bani in afara tarii pe o tesatura care s-ar putea produce si la noi. Beteliile si o parte din captuseli le iau de la producatori romani.

Ce se intampla cu meseriile aplicate precum croitoria? Sunt pe cale de disparitie?
Pe segmentul croitoriei premium este nevoie de specialisti. Clientii isi doresc un costum personalizat si cu cat clasa oamenilor de afaceri va creste, cu atat va creste si numarul clientilor nostri. Croitoria este o meserie foarte frumoasa, in care ai nevoie de multa rabdare si talent. Daca nu ai talent, nu poti face performanta. Din pacate exista foarte putine scoli de specialitate. UCECOM, de exemplu, nu mai are clase de croitorie.

Si in final, ce va doriti pentru noul an?
In primul rand, sanatate, sa pot pune in aplicare planurile de dezvoltare stabilite. In al doilea rand, ma gandesc la colegii de breasla carora le doresc multa sanatate. Am si un mesaj pentru dansii: stiu ca este o perioada grea, dar as vrea sa retineti ca se intrezaresc vremuri mai bune pentru noi, croitorii.