Revista industriei de textile si confectii din Romania

Autor: Amelia Turp Balazs

Publicat: Joi, 17/11/2011 - 12:55

Investitie 100% italiana, Trotustex a deschis prima sa fabrica in 2008, iar in prezent are trei capacitati de confectii, plus o tesatorie. Faceti cunostinta cu cel mai mare producator european de uniforme din Gore-Tex!

Adrian Stoian, director general al Trotustex, este greu de prins. Calatoreste in permanenta si isi petrece jumatate din an in Italia, la firma-mama SC Alfredo Grassi. Grupul italian, cu traditie de 80 de ani in producerea si comercializarea echipamentelor de protectie, militare si de lucru, s-a dezvoltat in tara noastra in zona Bacaului pornind de la un spatiu in 2008 si ajungand astazi la un total de 450 de angajati, trei centre de productie si un altul recent inaugurat, plus o tesatorie la Giurgiu. Daca mai punem la socoteala si faptul ca Trotustex este mandrul beneficiar al certificatului de excelenta GOLD acordat de Gore-Tex si ca produce peste 100.000 de uniforme pe an, putem spera ca productia Made in Romania mai are o sansa.

Cate fabrici aveti acum in zona Bacaului?

Prima a fost cea de la Targu-Trotus, pe care am preluat-o in 2008 de la o societate de confectii deja existenta. In 2009 am reamenajat-o astfel incat sa fie functionala ca sediu de fabrica. In 2010 am cumparat unitatea de la Comanesti, o fabrica inchisa de vreo cinci ani de zile, unde am investit in jur de 300.000 de euro. A urmat apoi Bogdanesti, iar anul acesta am construit-o si pe a patra. Am facut un efort extraordinar, am investit peste 400.000 de euro, o parte din profit, o parte prin marirea capitalului social. La noua hala, recent construita, avem deja cam 50 de cereri de angajare.

De obicei se gasesc greu muncitori. Aici se intampla invers?

Exista forta de munca, dar este necalificata. In general companiile din bransa incearca sa-si caute personal deja calificat. Noi am renuntat, ne-am gandit ca ar fi mai bine sa ne crestem noi oamenii. Investim, dar nu avem nicio certitudine ca dupa terminarea programului de scolarizare vor ramane in fabrica. Noi suntem obligati, dupa legislatia romana, sa-i angajam din prima clipa, sa le dam salarii, ii invatam sa faca o meserie pornind de la zero. Cam jumatate raman, ceilalti pleaca.

De ce pleaca, li se pare munca grea sau repetitiva?

Poate ca doresc sa faca o munca mai usoara. Confectiile implica totusi multa manualitate, oricat am incerca sa le automatizam. Noi, din 2009, am incercat sa le cream conditii bune muncitorilor, sa vina de placere aici. Am cumparat autocare pentru a-i aduce la fabrica in conditii decente. Apoi am investit in conditiile de munca ale angajatilor, de care in Romania foarte putini tin cont. Sa nu uitam ca suntem in mediul rural, iar pe unii a trebui sa-i invatam chiar sa se spele pe maini. Unii n-au iesit niciodata din satul lor.

Nu este riscant sa te extinzi in confectii in acest moment?

Nu, pentru ca este un business pe care il gestionam de la zero. Afacerea noastra are doua componente mari. In primul rand lucram pentru companii private, doar din strainatate. De ce? Pentru ca piata romaneasca nu functioneaza dupa reguli sanatoase, ci de bazar. Noi reusim in Europa sa castigam licitatii datorita calitatii, nu pretului. Asadar vindem in valoare de cca 30 milioane de euro pe an, unor companii precum Shell, Total, Agip sau alti distribuitori de carburanti, producatori de automobile precum Mercedes, Audi si distribuitorii lor in teritoriu. Fiecare client are specificatiile sale, dar in general toti vor sa-i facem sa arate bine, sa aiba o uniforma ergonomica, sa nu transpire. A doua categorie a businessului o reprezinta uniformele pentru politisti, jandarmi, pompieri, militari etc. pentru care se organizeaza licitatii. In Romania lucram doar varful piramidei de calitate, hainele din Gore-Tex. Sunt produse mai dificile, unde iti trebuie tehnologie. Pe celelalte le lucram intr-o alta fabrica a SC Alfredo Grassi, din Tunisia, unde avem in jur de 1.000 de angajati. Multe guverne europene au inceput sa impuna restrictii privind originea produselor in care isi imbraca functionarii sau fortele de ordine: nu poti sa te mai duci in China, cum fac romanii, si sa pui apoi o eticheta Made in Romania pe uniforme.

Pentru cine ati lucrat uniforme?

Pentru Italia, Spania, Franta. In Italia, de exemplu, imbracam politia, carabinierii, pompierii, garda de finante, suntem practic furnizorul lor numarul unu. Anul trecut am obtinut o licitatie de 30.000 de uniforme pentru Guardia di Finanze, care au venit „la pachet“ cu 150.000 de camasi. Noi nu facusem niciodata camasi, din aceasta cauza am achizitionat unitatea de la Comanesti, unde in sase luni de zile am ajuns sa producem 1.200 de camasi/zi.

De unde va vine tesatura Gore-Tex?

Tesatura Gore Tex este facuta in Germania. Toate tesaturile folosite pentru uniformele diferitelor institutii europene au provenienta europeana.

Si nu este mai scump?

Acestea sunt cerintele specificate in caietele de sarcini. Nu se spune sa folosesti Gore-Tex, ci o tesatura impermeabila, care sa protejeze, sa reziste la 60 de spalaturi, sa fie respirabila si sa aiba provenienta europeana. Se cer chiar liste cu angajatii, utilajele, nu poti sa-i pacalesti cu un birou de cinci persoane, deoarece atunci ar fi clar ca subcontractezi. In plus se lucreaza cu utilaje specifice, unele dintre ele pot fi doar inchiriate, precum cele de termolipit.

Cum ati ajuns sa primiti certificatul GOLD de la Gore-Tex?

In Europa sunt cateva zeci de mii de producatori de Gore-Tex, controlati de companie, care se asigura de respectarea cerintelor de calitate. Dupa ce se indeplineste nivelul calitativ, intervine cantitatea. Noi am ajuns la sfarsitul anului trecut sa fim considerati printre cei mai buni si ni s-a acordat acest certificat de la Gore-Tex, ca o recunoastere. Ca nivel de capacitate, suntem cei mai mari producatori europeni de uniforme din Gore-Tex: anul trecut am produs in jur de 120.000 de uniforme, iar anul acesta 150.000.

Asadar v-a mers bine pe timp de criza?

De fapt, criza a eliminat concurentii care nu jucau corect, iar aici vorbesc de Europa, deoarece consider ca in Romania nu exista aceasta piata. S-a cam curatat piata de cei care spuneau ca lucreaza hainele in trei luni si le faceau in trei ani.

V-a ajutat faptul ca lucrati pe o nisa, nu in moda, unde sunt mii de producatori?

Categoric ne-a ajutat, dar aceasta e o alta discutie. Produsul nostru seamana foarte mult cu un produs fashion. Politistii nu mai vor sa arate oricum, sunt barbati de 30-40 de ani care vor sa arate bine, asa ca noi am dezvoltat uniformele spre zona de fashion. La licitatii se tine cont de calitate, pret, dar si de design. Ca sa dezvolti un astfel de produs ai nevoie de minimum trei ani, fiind vorba de un produs tehnic, care trebuie sa respecte niste cerinte. Toate aceste investitii sunt facute de noi. Nu este chiar asa de simplu sa faci uniforme, pentru ca se invecineaza destul de mult cu zona de fashion. Noi primim foarte multe cereri si de la producatorii de sportswear, in special de costume de schi.

De la branduri din strainatate?

Sigur. Este o lume mica, daca ne asezam la masa ne cunoastem cu totii. Dar noi avem alt business, nu putem sa facem de toate. Sigur, cea care te tine in viata este moda, de aici se vine cu idei, solutii, iar noi am hotarat sa fim tot timpul ancorati in domeniu. Toate aceste tehnologii speciale, precum laserul, le-am preluat din productia de moda.

Daca nu preluati comenzile, le recomandati altor producatori?

Nu, daca le-am lua, le-am gestiona noi, nu mergem in alta parte pentru ca este riscant. Insa am mai luat uneori si comenzi fashion: am lucrat confectii pentru Specialized, unul dintre cele mai mari branduri de biciclete. De saptamana viitoare vom incepe sa lucram pentru Dainese, brand italian de sportswear, in special schi, snowboard, motociclism.

Am inteles ca ati deschis si o tesatorie in Giurgiu…

A fost o intamplare: licitatia obtinuta de noi anul trecut implica si fabricarea a 130.000 de camasi. Iar cum noi aveam deja 18 razboaie de tesut nefolosite in Italia, le-am transferat imediat la Giurgiu, unde am inchiriat un spatiu. Totul s-a intamplat anul acesta, intr-o luna i-am dat drumul. Insa o tesatorie implica mai multe operatiuni, nu doar procesul propriu-zis de tesere, asa ca teserea se face aici, apoi trimitem materialul in Italia la finisat si se intoarce inapoi la noi pentru confectionat.

Ce capacitate aveti la Giurgiu?

Avem 18 razboaie si fiecare poate produce in jur de 300 m/zi. La Giurgiu lucram tesaturi high-tech, din fibra tip aramidic, care are proprietati ignifuge. Lucram si pentru Gore-Tex, dar procesul de transformare se petrece in Germania. Noi trimitem tesatura, ei fac laminarea, aplica membranele si ne retrimit tesatura.

Fabrica din Giurgiu satisface doar nevoile proprii sau v-ar interesa sa vindeti si altor clienti?

Ne-ar interesa, chiar daca am avut un ritm de crestere foarte rapid incepand din 2008. Va trebui ca in anii urmatori sa intarim si structura, sa ne consolidam. Clientul pentru care lucram noi de fapt este Grassi, iar acesta a ajuns acum la performanta de a nu mai putea face fata comenzilor, si pe partea de tesaturi si pe cea de confectii. In plus, nu prea lucram cu subcontractori, deoarece preferam sa tinem calitatea in casa.

Cum va asigurati ca este totul in regula?

Prin implementarea unui sistem de calitate care ne garanteaza ca reusim sa controlam procesul pas cu pas, sa depistam greselile la timp. Anul acesta, pentru prima data, am depus documentatia pentru obtinerea unui credit de finantare europeana, pentru achizitia de utilaje. Credem ca daca am putea cumpara utilaje performante, am creste si mai mult.

Ce-ati mai dori sa cumparati?

Am vrea sa avem o sala de croit moderna, sa schimbam utilajele din fabrica de la Bogdanesti, care nu mai sunt foarte performante, dar avem nevoie sa utilam si hala pe care am construit-o aici, la Targu-Trotus. Avem emotii, dar speram sa ni se aprobe dosarul.