ET Services - de la consultanță la producție


După ce s-a ocupat de dezvoltarea de produse pentru un brand renumit de sportswear, Elena Botan a făcut sourcing pentru clienți din afară și a ajutat la dezvoltarea unor branduri locale de made-to-measure, încercând să-și găsească locul într-o industrie în care a întâlnit dificultăți, dar și oameni de caracter. O cunosc de mult timp și îi respect bunul- simț, dar mai ales perseverența și curajul. De aceea nu s-a lăsat doborâtă și nici nu a ieșit de pe piață, ci a ales drumul pe cont propriu. A dezvoltat colecții pentru clienți din țară și din exterior, plecând de la o schiță banală până la întocmirea tabelelor de dimensiuni, furnizarea de accesorii, materiale, urmărirea producției și până la partea de logistică.

De curând însă, Elena mi-a explicat că a trecut de la businessul de consultanță la cel de producție. Mai bine zis, le face pe amândouă. Lucrurile sunt încă la început, dar nevoia a împins-o spre un control mai ferm asupra primilor pași din dezvoltarea produselor de modă.

Lucrând cu clienți austrieci sau elvețieni, și-a dat seama că devenise din ce în ce mai greu să găsească în fabrici capacitățile disponibile care să-i facă mostre, mock-up-uri și colecții. De obicei, unde plasa producția încerca să facă și mostre, dar lucrurile deveniseră din ce în ce mai dificile. “În plus, a crescut și volumul. Dacă inițial am plecat de la un client cu o cifră de afaceri de 300.000 de euro, între timp numărul clienților s-a mărit, de asemenea și numărul colecțiilor și diversificarea tipologiei de produs pe colecție.”

Planul inițial era să-și găsească măcar o persoană care să o ajute, să se stabilească într-un loc unde să poată face prototipurile, dar lucrurile au evoluat. Când am întâlnit-o eu își stabilise deja un sediu, avea trei ajutoare, iar achiziția utilajelor era în derulare.

De ce pe cont propriu?

La un moment dat, ajungi să nu mai poți lucra în orice condiții. În plus, intervine nevoia de a fi mai operativ, de a avea propria capacitate. Cerințele calitative te obligă să crești, iar piața te obligă să te dezvolți și să avansezi. Eu am învățat din experiențele anterioare că trebuie să înțeleg oamenii, că fiecare își dă silința și are zile bune sau mai puțin bune. Trebuie să le creezi oamenilor condițiile necesare ca să facă echipă cu tine, altfel pleacă. E o problemă delicată, dar ca manager trebuie să înțelegi pe toată lumea, chiar dacă poate ești mai obosit decât ei.

Era greu să găsești capacități pentru dezvoltarea de produs?

Foarte greu, deoarece eu nu am cantități foarte mari. Toți furnizorii cu care am reușit să încheg o colaborare mi-au fost parteneri tradiționali. Am angajat câteva persoane competente care sunt în stare să facă produse de la cap la coadă, însă deseori sunt nevoită să fac chiar eu toată partea de pregătire, de la modificări de tipare până la lansare în producție. Am probleme cu forța de muncă la fel ca și majoritatea firmelor de producție, iar cu anunțatele majorări ale salariului minim presimt o acutizare a fenomenului.

Ce operațiuni faci aici?

În spațiul pe care l-am inaugurat în septembrie lucrez doar mostrare, serii de mărimi, side-seturi, miniserii pentru agenții de vânzări (15-20 de bucăți pe model), iar pentru producția în sine colaborez cu fabricile cu care am lucrat și până acum. Se întâmplă ca un prototip să fie refăcut de multe ori până ajunge la forma dorită de clientul final. Iar în cazul în care sunt implicate mai multe materiale, trebuie făcute teste pe fiecare în parte, de aici necesitatea de mock-up-uri.

Cum ai reușit să-ți utilezi atelierul?

Acum aproape doi ani am întocmit un proiect cu care am apelat la fonduri europene. Am aplicat în cadrul Programului operațional regional 2014-2020, Axa prioritară 2, de îmbunătățire a competitivității IMM-urilor, mi s-a aprobat și l-am semnat pe 11 iunie anul curent. Dar finanțarea privește doar partea de achiziție de utilaje, pentru restul m-am descurcat din fonduri proprii. Inițial am funcționat cu două mașini de cusut și o persoană, iar din septembrie ne-am mutat în clădirea nouă, unde avem și utilajele noi, achiziționate prin proiectul mai sus menționat.

Cum s-a derulat proiectul?

Lucrurile au mers bine, însă trebuie acordată atenție mare la întocmirea proiectului pentru că nu se mai poate modifica nicio caracteristică după depunere.

Ce utilaje vrei să achiziționezi?

Aș vrea să am mașini pentru toate tipurile de produse, de la tricouri la jachete termolipite. Eu am mai multă experiență pe partea de outdoor și sport, chiar dacă am lucrat și piese mai ușoare. Într-o jachetă de schi, de exemplu, pot intra chiar și 10-15 țesături, deci îmi plac provocările produselor complexe. Utilajele le achiziționez de la un furnizor renumit, cu care am reușit să închei un contract favorabil pentru ambele părți.

Aș dori ca în final să ajung la un total de 15 persoane, din care 10 la mașina de cusut. Am în plan și un cutter cu laser, pentru mai multă precizie la tăiat, plus un sistem de proiectare CAD, funcțional din această toamnă.

Deci va fi un fel de atelier de mostrare?

Sigur, de mostrare și de serii mici deoarece cu zece persoane poți face producție de până la 100 de bucăți de comandă. Un alt avantaj al comenzilor mai mici este acela că se poate lucra cu un preț preferențial, deci crește valoarea adăugată.

Dacă faci produs finit, de unde-ți achiziționezi materia primă?

Se știe că, din păcate, avem o problemă cu furnizorii de materiale și accesorii, pentru că totul se importă. Eu lucrez frecvent cu furnizori din Europa și uneori este mai convenabil să cumperi mai mult țesătură, chiar dacă rămâi cu câteva zeci de metri de material, decât să iei doar 30 de metri la un preț mai mare. Acestea sunt riscurile la produs finit, trebuie să-i propui clientului două-trei variante, iar el și-o alege pe cea care îi convine. Din fericire, am o bază de date cu care am lucrat din 2013 încoace, la care știu că potrivirea este bună, așa că reglez tiparele plecând de acolo.

Ai un client cu care lucrezi permanent?

Inițial, când m-am decis să încep o afacere pe cont propriu, am început cu un client din Elveția. Acum, clientul meu principal este un brand renumit din Austria, pe care l-am crescut de la început, ca să spun așa. Colaborez cu el de la primul lui sezon, din 2013, când avea doar doi oameni angajați pe proiect. Acum s-a perfecționat și are peste 20 de oameni în echipă.

Faci și achiziții?

Da, însă depinde de client. Dacă lucrezi cu unul care nu are o structură în spate, îi propui și achiziții. Având ca target clienți de la mediu în sus, prefer furnizori din Europa care îți pot oferi calitate constantă pe termen lung.

Ai colaborat și cu designeri români?

Da, am lucrat cu piața românească, inclusiv cu designeri cărora le-am făcut colecțiile. Îmi place să lucrez astfel de colecții mici. Având diversitate, rutina este disipată și crește experiența lucrătorilor mei odată cu flexibilitatea companiei. Aș prefera să am printre clienții mei mai mulți designeri români, este mai operativ deoarece nu avem bariera de limbă. Însă uneori apar dificultăți când aceștia nu fac legătura între ceea ce cer și producție. Nu țin cont de faptul că lucrurile trebuie planificate, iar la final cer aceleași date de livrare, chiar dacă materialele furnizate de ei au ajuns cu întârziere. Iar apoi nerespectarea datelor de livrare este penalizantă tot pentru producător. În opinia mea, dacă sunt întârzieri, acestea trebuie asumate în consecință de fiecare parte.