Portugalia, o poveste de succes


Cum au reușit companiile textile portugheze, după decimarea prin care au trecut între 2001 și 2008 să se redreseze și să se reinventeze? Chiar dacă s-au pierdut peste 150.000 de slujbe în domeniu și s-au închis 2.000 de afaceri, în prezent Portugalia exportă cu 50% mai mult decât atunci. Paulo Vaz, președintele Asociației Textilelor și Confecțiilor din Portugalia (ATP) vorbește despre acest “studiu de caz” și despre motivația principală a proprietarilor de IMM-uri din această țară.

Știu că organizați un festival de modă în Porto. Ce alte târguri aveți?

Ne ocupăm de organizarea Porto Fashion Week, la mijlocul lui octombrie și în martie, un eveniment dedicat designerilor portughezi. Dar mai avem și Modissimo, un târg organizat la finele lui februarie și în septembrie. Acesta este dedicat producătorilor portughezi de materiale textile, tricotaje, fire, textilelor tehnice și altele. Avem o zonă de private label, unde firmele își expun capacitățile și serviciile pentru diverse branduri din țară sau din afară, plus o zonă tot mai importantă pentru textile tehnice și inovatoare, organizată împreună cu institutul nostru tehnologic Citeve, iar de curând avem și Green Circle, dedicat companiilor care au ca strategie de bază sustenabilitatea. Acesta este unul dintre pilonii noștri principali, alături de internaționalizare. Practic, 80% din tot ceea ce producem se exportă. Un alt factor important pentru noi este inovarea tehnologică, deoarece companiile trebuie să-și diferențieze produsele pentru a fi relevante pe piață, iar asta nu doar în domeniul textilelor tradiționale, ci și în automotive, apărare, sănătate etc. Încercăm să facem companiile să lucreze împreună cu centrul nostru tehnologic și cu universitățile de profil. Nu implementăm cercetarea universitară, ci invers, vedem care sunt nevoile companiilor, problemele cu care se confruntă și încercăm să oferim soluții practice.

Deci sunteți o interfață între educație, cercetare și industrie?

Exact, practic sudăm relațiile dintre acestea și pregătim terenul pentru participarea colectivă a companiilor nu doar la târgurile noastre, ci și la cele externe, în 85 târguri din 35 de țări.

Tot acest efort se face cu ajutorul statului portughez?

Parțial da, și nu pentru toată lumea, ci doar pentru IMM-uri cărora li se acoperă 50% din costurile cu închirierea spațiilor, transportul colecției și al celor care participă, hotel și amenajarea spațiului. Peste 360 de companii profită anual de acest program în care investim în jur de 16 mil. Euro. O sumă mare, dar este foarte important pentru că vrem să păstrăm deschise relațiile externe.

Ați exportat întotdeauna așa de mult?

Da, am avut o vocație de exportatori, dar exporturile au crescut în ultimii zece ani. În prima decadă a acestui secol ne-am confruntat cu o criză severă, cu liberalizarea comerțului și intrarea Chinei în Organizația Mondială a Comerțului, apoi lărgirea UE cu țări din est, competitoare cu industria noastre, plus criza din 2008. Am suferit mult în această perioadă (2001-2008) și am pierdut 1,5 miliarde euro în exporturi. Au dispărut 2.000 de companii și peste 150.000 slujbe. A fost dificil, dar din fericire din 2009 ne-am revenit și am întors lucrurile în favoarea noastră.

Cum?

În primul rând, ne-am decis să renunțăm la competiția bazată pe preț și să trecem la cea bazată pe valoare. Nu ne puteam compara cu China la prețuri, așa că trebuia să evoluăm, să integrăm în lanțul valoric inovația tehnologică, designul și serviciile. Unele companii și-au schimbat complet activitatea, au trecut de la textile tradiționale la altele mai tehnice, sport, aeronautice, automotive. În al doilea rând ne-am schimbat atitudinea, de la primirea pasivă de comenzi la un vânzător activ de soluții pentru client. Acum îi livrăm un pachet care include mai multe servicii, de la designul colecției, dezvoltarea materialului și a produsului, până la producție și logistică. De ce? Pentru că tot mai mulți clienți nu mai vor să aibă astfel de activități și se concentrează mai mult pe dezvoltarea brandului și a imaginii lor, pe lanțul de vânzare, pe digitalizare, preferând să paseze aceste activități unui furnizor care nu mai este CMT.

Cum v-ați schimbat mentalitatea?

Din necesitate. Companiile s-au confruntat cu o scădere dramatică a veniturilor și activității lor, și au avut de ales între a închide sau a trece la altceva. Multe au făcut trecerea cu succes, pentru că sunt afaceri fondate și manageriate de familii. Iar când deții o companie, ai și o legătură emoțională cu ea, cu cei care lucrează acolo și cu moștenirea pe care o lași în urmă. Oamenii au decis că nu vor să „moară”, iar acum, din 2009 încoace avem cel mai mare ciclu de creștere de când îmi amintesc eu, în jur de 5-6% în fiecare an. Ne-am crescut exporturile din 2009 încoace cu peste 50%, iar asta cu jumătate din companiile pe care le aveam atunci, ceea ce înseamnă o creștere enormă de productivitate și de valoare adăugată integrată în activități.

Multe companii românești nu fac trecerea la FOB crezând că nu au cunoștințele și nici resursele necesare...

Acesta e unul dintre lucrurile pe care le-am explicat mereu în cazul Portugaliei. Cred că mai întâi trebuie să decizi că nu te lași bătut, dar nu e suficient doar să-ți dorești, ai nevoie și de context.

Puteți detalia?

E foarte simplu: noi avem un cluster natural în industria textilă, adică 85% dintre companiile textile se află în zona Porto. Acolo se găsesc filaturi, țesătorii, tricotaje, textile de casă și tehnice, finisaje, confecționeri, designeri și distribuitori. Deci e un întreg microcosmos într-o regiune mică, dar foarte sinergică, lucrurile se fac împreună, se colaborează, ceea ce ajută la păstrarea acestui know-how prețios. Mai mult, avem și universități de profil, plus centrul tehnologic Citeve, unul dintre cele mai bune din lume. Iar organizații precum noi, ATP, care creează gândirea strategică necesară pentru a face schimbarea, lucru important când vrei să determini politicile publice să investească în inovare și internaționalizare. Asta facem din 2002, când am început cu participări la șapte târguri, iar acum vorbim de 85. Deci creșterea a fost mare, dar și investițiile mari. Nu sunt miracole fără să investești, dar trebuie aliniate nevoile companiilor la politica publică a guvernului.

Cum ați reușit să faceți guvernul să asculte?

Dacă ai un lobby consistent și coerent, guvernul te ascultă, în mod normal. Politicienilor le place să divizeze, pentru că dacă ai multe voci care-ți cer câte ceva, ți-e mai ușor să le refuzi, dar când ai una puternică lucrurile se schimbă.

Cât de importantă e industria textilă portugheză în contextul economiei țării?

Pot să vă spun că reprezintă cam 2,8% din PIB, 10% din exporturile de bunuri și 20% din industria manufacturieră.

Care sunt principalele țări unde exportați?

Avem o relație foarte puternică cu vecinii noștri din Spania: 34% din tot ceea ce exportăm merge acolo. Dar Spania este și principalul nostru furnizor – 38% din toate confecțiile textile pe care le importăm vin din Spania. De exempu, Inditex are peste 400 de magazine la noi, o țară de doar 10 milioane de locuitori. Apoi exportăm în Franța, Marea Britanie, Germania și Statele Unite. Acum ne confruntăm cu o schimbare de peisaj: Spania pierde anul acesta cam 5% din cotă, la fel și Marea Britanie, în favoarea unor piețe precum Franța, Italia și SUA.

Sunt investiții portugheze și în textilele din România?

Cred că cea mai mare este Coindu, din zona textilelor automotive și ERT din Arad, în același domeniu.

Ar fi oportun pentru companiile portugheze să-și lucreze aici? Ce salarii aveți în confecții?

Costul pe muncitor în confecții este în jur de 1.000 euro, vorbim de nivelul de jos, pentru posturi mai specializate poate fi dublu sau triplu. Acum ne confruntăm cu lipsa de personal, calificat sau nu. Majoritatea firmelor caută soluții, iar una dintre ele este îmbunătățirea productivității. Se dorește o mai mare automatizare și crește sourcingul din țări precum Maroc sau Tunisia, foarte apropiate de noi. Cred că ar fi interesant să ne dezvoltăm relația cu România în ce privește textilele convenționale, țesături și tricoturi, pentru că aveți mulți manufacturieri, dar nu aveți filaturi sau țesătorii. Producătorii români vor trebui să facă pasul spre FOB, pentru că mereu se va găsi cineva mai ieftin decât ei... Plus că piața voastră de desfacere e mare, ar fi loc pentru branduri locale.

Trecerea la FOB presupune și mulți bani...

Este crucial să ai resurse financiare. Unul dintre lucrurile pe care le-am observat în timpul crizei a fost factorul psihologic. Majoritatea companiilor fiind afaceri de familie, cu resurse proprii, s-a ajuns la concluzia că trebuie să apeleze la acești bani și nu doar la bănci pentru a investi.

Care este dinamica sectorului de textile în Portugalia?

Suntem specializați mai mult în confecții pentru bărbați decât pentru femei. 60% dintre companii lucrează confecții ready to wear, iar dintre acestea 40% tricotaje. Apoi avem 10% textile de casă, domeniu cu o tradiție îndelungată și companii la a treia generație. Am avut colonii în Africa, Asia și America, de unde am importat materie primă, pe care am transformat-o, iar produsul finit l-am exportat înapoi în colonii. Primele noastre piețe au fost coloniile, iar când le-am pierdut, în anii 70, au dispărut 20 milioane de consumatori. Dar ne-am reorientat spre piețele europene și ne-am reinventat mereu, după globalizare, după criza financiară, iar acum ne aflăm în fața unei noi revoluții, digitalizarea.

Ce branduri mari aveți?

Sunt companii producătoare precum Riopele, dar și branduri interesante precum Sacoor Brothers, Lion of Porches, Parfois (lanț de accesorii), Tifossi (jeans), Salsa, Zippi (confecții copii), Berg Outdoor, dar și platforme de retail online precum Farfetch, pe al cărui proprietar îl cunosc. A început acum opt ani, iar acum are vânzări de peste 1 miliard de euro pe an. În curând vor deschide și magazine fizice peste tot în lume și au propriul brand, Brownies, la fel ca Amazon și alți retaileri mari. Farfetch a lansat un IPO pe bursa din New York, obținând 7 miliarde de euro pentru investiții. Principala lor piață, în viitorii zece ani, va fi China. Este interesant că această companie nu a apărut în New York sau Paris, ci într-un orășel din Portugalia. O dovadă că în era digitalizării se pot întâmpla lucruri uimitoare.