Lucian Broscățean, a true gentleman


credit foto: Costruț

La doar 33 de ani, Lucian Broscățean a devenit deja o emblemă a creativității modei românești. Designer, profesor, mentor, dar și prieten și îndrumător de drumuri, el îmbracă și îmbrățișează toate aceste roluri complexe cu modestia specifică marilor personalități care nu pot fi încadrate în niște tipare clasice.

L-am reîntâlnit cu ocazia Galei UAD, la fel de rafinat și atent ca întotdeauna, și m-a impresionat prin energia vulcanică cu care se cufundă în fiecare proiect, că e creație vestimentară, expoziție, show de modă sau eveniment teatral. Iar dacă "școala de la Cluj" este vârful de lance în formarea designerilor din România, i se datorează și lui. Experiența sa extinsă ca designer sub brand propriu și sub cel al Irinei Schrotter, expozițiile și numeroasele premii naționale și internaționale, cât și recunoașterea de care se bucură în rândul celor mai prestigioase publicații de modă din lume spun multe despre el. Iar ceea ce spune chiar Lucian despre el însuși veți afla parcurgând interviul de mai jos.

 

De cât timp te ocupi de organizarea Galei, cum apreciezi acest efort?

Gala UAD Fashion Design a împlinit anul acesta 25 de ani, de când inițiatorul și organizatorul – Prof.univ.dr. Elena Basso Stănescu a pus bazele evenimentului.

Personal sunt implicat de 15 ani în organizarea acestui eveniment. Eram student în anul I când m-am alăturat echipelor de welcoming guests și de logistică. În toții anii de studii – fie că ne referim la Licență, Masterat sau Doctorat, am lucrat intens și am înțeles din multe perspective ce presupune o astfel de Gală.

Din 2010 am fost numit Director Artistic și anul acesta m-am emoționat teribil în momentul în care Producătorul celor 25 de ediții ale Galei UAD, Dr. Matei Miko – pe care îl respect și îl prețuiesc – mi-a predat ștefeta și a anunțat public că mă numește Producătorul Galei, începând cu ediția următoare.

Trebuie subliniat că totul gravitează în jurul promovării și susținerii absolvenților. Încercăm să generăm și să construim cât mai multe platforme și proiecte care să îi ajute să își găsească job-uri relevante pentru know-how-ul și capacitățile lor. Punem accentul pe diversitatea vocilor și a esteticilor, pentru a-i ajuta să-și găsească propria lungime de unde.

Înainte de a prelua "haina" profesorală, te-am cunoscut în rolul de designer, cu prezentări care încântau publicul și profesioniștii. Ai lăsat pe plan secund creația?

Mă ajută foarte mult în ceea ce fac, faptul că am avut de-a lungul timpului mai multe tipuri de job-uri care s-au completat. De 11 ani predau și am trecut de la preparator la lector, iar acum am titulatura de conferențiar. Toți cei implicați în mediul universitar știu cât este de greu să obții punctajele pentru a ocupa un post, experiența în domeniu, atât cea națională cât și cea internațională, au contat în sensul acesta.

De la hainele avangardiste și deconstruite ale primelor colecții realizate pentru brandul propriu, la cei șase ani (2011-2017) în care am lucrat ca designer și Creative Director la Irina Schrotter și până la reîntoarcerea la proiectele conceptuale ce mă caracterizează – traseul a fost unul complicat, fascinant, a presupus un efort care de multe ori m-a împins până la extremă, mă refer aici la oboseală și surmenare.

În paralel cu tot ce făceam în lumea modei, zilnic mergeam și la cursuri și organizam și Gala. Ritmul era de multe ori halucinant. Nu regret nimic din ce am făcut și tocmai de aceea nu am putut și nu pot trasa o graniță între diferitele „roluri” pe care le am.

Creativitatea e un flux neîntrerupt de energie care transgresează orice limită sau barieră!

Deci, nu există un plan secund, pentru că totul e organic înlănțuit și asta alcătuiește modul meu de a mă exprima prin modă – că e un curs, o rochie, un juriu la care sunt invitat să particip sau un proiect de consultanță – toate sunt la fel de importante și le tratez cu seriozitate și responsabilitate.

Cine este Lucian înainte de toate, designerul sau profesorul? Unde te simți mai confortabil, în care dintre aceste haine?

Îmi place să cred că sunt o persoană creativă care se exprimă prin interdisciplinaritatea modei ca fenomen social. Nu mă simt confortabil în nicio zonă, a te simți confortabil pentru mine înseamnă blazare. Sunt mereu „în priză” și încerc să fac față inexorabilelor obstacole, inevitabilelor orgolii și contextelor care îți provoacă orice altceva în afară de stare de confort.

A fost o perioadă în care studenții se inspirau din opera maestrului, se vedea în colecțiile lor că tu ești cel care-i îndrumi. Ultimele generații s-au desprins de stilul tău, a fost un proces conștient, asumat?

Da, și mă bucur că mă întrebi asta. La început, aveam tendința de a-i direcționa către propriile mele căutări și estetici. E necesară o contextualizare - acum 10-15 ani nu exista o metodologie clară și fiecare preda în funcție de curiculă, experiență, fișa disciplinei și feeling. Lucrurile erau foarte amestecate… estetic și conceptual. De unde și critica sistemului și a școlii de modă. Multe dintre demersuri, nu toate, erau învechite. Unele au rămas așa, din păcate! Excepții există și se văd. Gura de aer proaspăt pentru mine a venit prin toate proiectele naționale, internaționale - multe făcute împreună cu Dna Prof.univ.dr. Elena Basso Stănescu și/sau cu Irina Schrotter - și prin tot ce au însemnat fashion week-urilor și târgurile de specialitate. E nevoie de o flexibilitate și de adaptabilitate la cerințele momentului!

Imaginea profesorului care a rămas cantonat în clișee și elucubrații estetice a murit de mult. Moda e și artă aplicată, dar e în egală măsură business! De multe ori se uită acest aspect. Trebuie să fim autocritici cu propriul nostru traseu. Nu voi sta nicio clipă într-un sistem, dacă voi simți că nu mai sunt relevant. Trebuie să ne racordăm la ce înseamnă Zeitgeist și la cerințele unei industrii cu un plămân funcțional și unul atrofiat…

În ceea ce privește demersurile didactice din ultimii ani, am învățat să mă detașez emoțional și să mă implic și mai mult intelectual și la nivel tehnic. Experința și know how-ul pe care le am după 18 în domeniu (la 16 ani am obținut un premiu dat de Dna Doina Levintza) își spun cuvântul. E un proces didactic foarte greu și anevoios și simt că trebuie să învăț constant, mai ales din propriile greșeli!

În acest sens, sfaturile Dnei Sarah Mower, critic la Vogue SUA și parte a conducerii British Fashion Council, sunt extrem de prețioase. De câte ori vorbesc cu dânsa (a devenit mentor după ce m-a premiat în 2014 la International Fashion Council, London Fashion Week) mă sfătuiește sau critică un anumit traseu/proiect. Un astfel de feedback de la un om extraordinar care ajută creativi de pe peste tot din lume, este foarte important.

Ce proiecte personale ai? Înțeleg că ai colaborări creative cu anumite teatre?

Da. Încă din liceu adoram să merg la teatru. Nu trecea săptămână fără să văd/revăd un spectacol. Dna Levintza m-a încurajat să fac și scenografie-costume, în paralel cu moda comercială. Pe lângă proiectele de costume din studenție, realizate acum mulți ani, colaborarea cu teatrele a început în mod serios, ca un job, de anul trecut. Împreună cu echipe excepționale - regizorul Andrei Măjeri și cu scenografii Mihai Păcurar, Irina Chirilă și Irina Moscu, am semnat costumele pentru trei producții mari – „Meșterul Manole” după Lucian Blaga la Teatrul Național din Cluj-Napoca, „Las Meninas” text de Ernesto Anaya, la Teatrul Maghiar de Stat Cluj-Napoca și „Bună seara, Domnule Wilde!” după Oscar Wilde, la Teatrul Evreiesc de Stat din București.

Producția de costume, unde sunt asistat la fiecare proiect de Carmen Cherecheș (care mi-a fost și studentă) e o dimensiune în care pot jongla cu elemente de limbaj vizual și referințe culturale – libertate pe care cu greu aș putea să o am în momentul lucrului la o colecție comercială. Lumea teatrală e una dintre singurele zone creative în care se mai poate face avangardă prin regie/decor/costum/joc.

Ce se întâmplă cu absolvenții UAD, le urmărești parcursul?

Gala UAD a oferit în timp absolvenţilor importante burse de documentare la târguri internaţionale, precum şi stagii la firme interesate să susţină designul naţional, stare care a contribuit la evidenţierea unor designeri valoroşi. Mulți studenți și absolvenți, prin diferite tipuri de burse sau internship-uri, au lucrat sau lucrează la branduri precum: Irina Schrotter, Cristina Săvulescu, SEEN Users, Maria Lucia Hohan, Rhea Costa, Ann Demeulemeester, Meadham Kirchhoff, AF Vandevorst, Bruno Pieters, Iris Van Herpen, Gareth Pugh, Erdem, Ashish, Barbara i Gongini, H&M.

Nu numai că urmărim traseul lor, dar îi și ajutăm să găsească job-uri relevante în domeniu. Dezvoltăm anual proiecte cu industria. Cu Irina Schrotter colaborez dintr-o perspectivă total diferită față de cea de designer: din 2017 am dezvoltat un proiect de practică plătită pentru 10 din masteranzii departamentului. Deja am ajuns la cea de-a patra serie care va merge la Iași. Jolidon, Cristina Săvulescu/SEEN Users, Concepto sunt câteva dintre numele importante care aleg să semneze cu noi proiecte de practică.

Le suntem extrem de recunoscători și celor care activează în clustere creative la București, Focșani, Brașov, Iași sau Cluj. Suntem deschiși pentru colaborări și cred că e un moment bun să se pună bazele unor noi birouri de creații în fabrici.

În ce direcție se îndreaptă industria modei în prezent? Unde vezi România pe harta modei?

E loc pentru toată lumea, dar e extrem de greu să menții funcțional un business. De foarte multe ori în interviuri și postări văd că se vorbește despre partea glamour a modei - și foarte, foarte puțin de problemele reale ale industriei. Citesc cu interes interviurile pe care le luați reprezentanților industriei și încerc să mă gândesc ce am putea face pentru a resuscita anumite zone.

De multe ori, anumiți angajatori se plângeau că absolvenții nu sunt destul de bine pregătiți, că nu au know-how. Lucrurile s-au schimbat în ultimii anii. Avem absolvenți care vin cu scrisori favorabile de recomandare de la branduri internaționale, cred că mulți merită să li se dea o șansă și cel mai important e ca angajatorul să aibă răbdare până un designer ajunge să creeze o linie cu identitate. După un sezon - două, nu se pot trage concluzii definitive. Procesul creativ e la fel de important ca cel tehnic.

Dar dacă ne gândim ce s-a întâmplat cu un geniu cum e Raf Simons la Calvin Klein, companie care a ales să înceteze contractul după doi ani, e complicat de dat verdicte… Cel mai important este să găsim soluții, și să nu fie aproape totul - formă fără fond!

Crezi că ar fi benefică înființarea unor hub-uri de modă, precum studiourile de arhitectură, unde designerii să-și ofere serviciile?

Da! Și vom comunica în curând noi proiecte în direcțiile acestea, la care lucrăm de mai mulți ani.

Ce noutăți are UAD, ce parteneriate, proiecte speciale aveți?

Noi proiecte de practică, noi direcții ale Galei, noi parteneri din industrie. Prețuim implicarea tuturor celor care cred în creativitate și care susțin industria. Îi felicit pe toți cei au reușit să se impună și să se mențină într-o industrie pe cât de dificilă pe atât de frumoasă!

 

citat:

Pentru mine, a te simți confortabil înseamnă blazare.