Țesut manual cu dragoste în România


În vremurile trăitului pe fugă și industrializării masive, în care manufactura și meșteșugurile au fost uitate, iar la sate s-a pierdut tradiția țesutului straielor, am aflat cu surprindere că nu e totul pierdut. Doar că acum personajele principale nu mai sunt oameni simpli, fără carte, care să lucreze din necesitate, ci dimpotrivă: supercalificați, urbani, intelectuali, dornici să crească businessuri cu miez, pentru o piață care dă semne că începe să înțeleagă că nu mai e rost de consumerism obscen, ci de consum responsabil.

Cristina Radu a învățat singură să țeasă la războiul manual. Ați auzit bine. I-a luat timp, multă răbdare și încercări mai mult sau mai puțin reușite, dar acum, împreună cu soțul ei care o sprijină și participă activ în toate, a pus pe picioare Freya Babywearing, un business cu produse "țesute cu dragoste în România". Produsele sunt destinate purtării ergonomice a bebelușilor și nu doar că arată incredibil de bine, dar sunt și realizate din fire organice, naturale, deci prietenoase cu mediul. Cum a reușit familia Radu să dezvolte, pe lângă afacerea cu fonduri europene, un mic atelier de țesut, aflați mai jos.

Care a fost începutul acestei povești și care sunt "personajele principale"?

Ei bine, ca orice poveste care e scrisă de un părinte (sau de ambii), povestea pornește de la copii. Așa a fost și în cazul nostru, ideile au început să încolțească încă de pe vremea când băiețelul nostru era bebeluș. Ne gândeam ce am putea face să ne asigurăm un viitor mai bun, mai ales că de acum aveam în grijă o mică ființă pentru care trebuia să fim responsabili. Și pentru că lucrăm în domeniul fondurilor nerambursabile, am zis că putem profita de ceea ce știm și ne-am decis să accesăm un program care să ne ofere un ajutor în scrierea poveștii, măcar pentru un capitol. Zis și făcut, astfel am reușit să dotăm un atelier de țesut, în care vedeta este un frumos război de țesut. Iar ideea de a face produse de purtat bebeluși și copii a venit pentru că și eu, încă din primele săptămâni ale copilului, am descoperit lumea babywearing-ului și l-am purtat pe cel mic în sisteme ergonomice. Dar pentru că un război de țesut industrial era mult mai scump decât putea acoperi programul accesat, am ales varianta celui manual. Așa a apărut proiectul ”Freya”. Plus că părea o idee frumoasă ce ar putea să prindă la public, să zic așa. Bineînțeles, povestea nu este încheiată, încă scriem la ea, probabil pentru mulți ani. Iar personajele principale suntem eu, soțul meu și cel mai mare sprijin, plus băiețelul care în toamnă face 4 ani. Dar și restul personajelor sunt la fel de importante, mai ales că pentru ele țesem cu dragoste în atelierul nostru. Cu dragoste și praf de somn.

Înțeleg că țeseți materialele, puteți să-mi spuneți mai multe?

Da, țesem manual la un minunat război de țesut electronic. Știu cum sună ”manual” și ”electronic” în aceeași propoziție, dar este o inovare în zona războaielor care ușurează într-un oarecare procent munca țesătorului, însă tot un produs artizanal se creează. Practic, făurim produsul de la A la Z, de la pus fire până la trecut cu suveica prin urzeală. Iar la atelierul nostru realizăm atât produse de babywearing, cât și diverse accesorii (trăistuțe, pernuțe de decor etc.). Tipul de război pe care îl avem ne permite să facem modele și mai complexe pentru că are 16 ițe, adică posibilitatea a mii de patternuri. Dar, înainte, eu fac schița într-un program special pentru războaiele electronice. 

Din câte știu, mai sunt wrap-uri pe piață, prin ce se diferențiază ale voastre?

Așa e, producători de wrap-uri mai sunt pe piață, majoritatea țesute industrial, dar producători de produse de purtat bebeluși și copii țesute manual suntem doar doi în România. Și noi ne diferențiem prin firele folosite și calitatea lor. Deși în țară nu sunt producători de fire de înaltă calitate, am pornit de la început cu ideea că vom produce folosind ce e mai bun, doar clientul final este un pui mic care are nevoie de tot ce putem oferi mai bun (noi ca părinți, dar și ca producători de articole pentru această lume mică și minunată). Iar ca fire, am folosit până acum bumbac organic, lână merinos organică și mătase bourette, dar există mult mai multe fire naturale, de origine animală și vegetală, pe care dorim să le achiziționăm de la furnizori foarte buni și recomandați din Europa.

Ce pași sunt implicați în confecționarea unui wrap, se poate vorbi de o evoluție a produselor?

Primul pas: îmi imaginez zile întregi ce vreau să fac, ce fire să folosesc, ce pattern. După care lucrez modelul în programul de care vorbeam mai sus, apoi trec la partea fizică și la munca efectivă: pun firele de urzeală, le trec prin ițe după modelul ales, prin spată, le leg și abia apoi încep să țes, trecând cu firul de bătătură din suveică prin firele de urzeală. Pare o treaba simplă, dar acest proces durează de la câteva zile (dacă lucrez doar la asta) sau săptămâni dacă mă ocup și de alte lucruri (ceea ce cam fac). De obicei pun în jur de 10-12 metri de urzeală, care ajunge pentru două-trei produse de purtat, și câte 800-820 de fire pentru a ieși o lățime de aproximativ 70 de centimetri. Dacă fac un proiect din care rezultă accesorii, atunci pun doar vreo 400 de fire...

V-ați construit o clientelă, cum v-ați atras mămicile? Care este nevoia de produse locally-sourced and made?

Mmm, clientela e destul de greu de atras, cel puțin la nivel de România, din mai multe motive. Mai întâi, produsele au un preț ridicat datorat costului firelor de bună calitate, unele organice, la care se adaugă și transportul din Europa și alte costuri. Apoi, e nevoie să câștig încrederea părinților "purtăreți", să îmi fac loc pe piață și să dovedesc că fac treabă bună și produse de calitate. Or, fiind la început, chiar e mai dificil. Dar știam că va fi mult de muncă și voi aștepta cât e nevoie. Cerere există pe piață, chiar dacă e vorba de o nișă, dar sunt părinți care cunosc calitățile produselor țesute manual și care sunt mari fani. Doar că unii își satisfac această nevoie cumpărând de la țesători internaționali.

Care sunt provocările unei astfel de afaceri? Vă aduce venituri suficiente pentru a trăi numai din ea sau aveți în continuare alte joburi?

Prima mare provocare a fost cea de la început, când, neștiind ce înseamnă țesutul manual, a trebuit să îmi aloc multe luni pentru întreg procesul de învățare-eșuare-reluare-reușită, mai ales că fizic nu am reușit să merg undeva și să învăț, doar prin telefon de la o altă țesătoare din țară și din informațiile existente pe net. Costul nu a fost doar de timp, ci și de bani, dar am privit ca pe o investiție în noul business, pentru că și asta înseamnă antreprenoriat: consum de resurse de toate tipurile. Iar următoarea provocare este cea cu vânzările pe teritoriul țării, pentru că cea mai mare durere este că nu se pot bucura ”ai noștri” de ceea ce producem în atelier. Însă și munca noastră și tot ceea ce am investit, plus firele calitative, ne-au costat destul de mult și nu putem să facem compromisuri în ceea ce privește prețul.

Ca venituri, din fericire înregistrăm dintr-o altă activitate secundară pe care o avem în domeniul serviciilor, unde sunt generate venituri frumușele acum și cât să ținem pasul cu cheltuielile administrative și nu numai. Joburi am avut până la final de 2018, când, din cauza unor evenimente mai puțin plăcute, am decis să părăsim definitiv firma unde am învățat multe lucruri în decurs de patru ani, apoi am apucat calea antreprenoriatului. În prezent muncim mult și ne dăm toată silința să rămânem aici, mai ales că ne place și este foarte satisfăcător, plus că vrem să ne extindem activitățile și avem planuri pe următorii ani. 

Cum vedeți piața de infant-care din România, cât este de bogată oferta?

Piața în acest domeniu este destul de dezvoltată, depinde foarte mult și de subdomenii, însă există mereu câte un antreprenor vizionar care deschide drumurile acolo unde sunt oportunități. Unele nișe se dezvoltă galopant, iar oferta locală nu este neapărat suficientă pentru a satisface toate nevoile. De exemplu, pe partea de babywearing există vreo cinci producători în țară care au gama diversificată: de la wrap-uri și sling-uri (și aici vorbim de produse țesute industrial, nu manual) până la SSC-uri (care sunt cele mai căutate produse de purtat copii), iar vreo doi sunt foarte bine cotați, chiar și internațional. Dar pe partea de babywearing și produse țesute manual, după cum spuneam, suntem doar doi, din care unu e de ceva vreme pe piață și este căutat. Dar munca artizanală nu poate face față ritmului din zona industrială și atunci nu se pot satisface toate cererile. Plus că noi mai avem ceva de muncă până ca lumea să aibă încredere și să comande asemenea produse care trebuie să satisfacă anumite pretenții. Dar loc de dezvoltare și piață care să ceară, eu zic că este și se va tot dezvolta în următorii ani, mai ales că babywearing-ul este o tendință care de 10 ani își tot face loc în România.

Ce planuri aveți, urmăriți niște obiective clare sau mergeți mai degrabă pe o evoluție naturală?

Pentru acest an și pentru următorii, planul cel mai mare este să muncim. Apoi să participăm la câte evenimente ne permitem pentru a deveni cât mai vizibili, să ne punem la punct cu platformele social media, eventual să mai cooptăm persoane pentru cele două activități pe care le desfășurăm deja și pentru cea care urmează să fie demarată tot în acest an, să profităm de oportunitatea fiecărui parteneriat care se întrevede, pentru că ne-am dat seama că ele pot fi cheia succesului. Nu putem chiar să lăsăm totul să vină natural, ci trebuie să facem și noi eforturile necesare.

Chiar de curând am scris și depus un proiect complex în zona culturală și a meșteșugurilor, iar dacă se aprobă, anul viitor vom organiza un megaeveniment. Momentan, atât cu detaliile, vom reveni cu drag dacă se va aproba. În rest, vom căuta mereu portițe pentru a ne putea dezvolta noi, ca antreprenori, dar și activitățile noastre.

 

Citat:

E vorba de o nișă, dar sunt părinți care cunosc calitățile produselor țesute manual și care sunt mari fani...